Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Vulpescu:

S-au împlinit zilele trecute 90 de ani de la naşterea marelui realizator de televiziune, muzicolog, patriarh al iubitorilor de portativ: Iosif Sava. Serata muzicală TV a fost, pentru generaţia mea, mai mult decât un produs cultural, aşa cum l-ar alinta producătorii de astăzi: avea ceva mistic, sentimental, iar publicul ei era fidelizat prin credinţa că în România singura slăbiciune nevinovată trebuie să fie cea pentru cultură.

Iosif Sava a fost un educator al bunului gust. Îi datorez călătoria în lumi posibile, dragostea pentru muzica mare, răsfăţul de a fi, recunosc, un meloman dedicat, pe alocuri obsedant de atent la tradiţii, stări de excepţie şi nuanţe care fac din muzica clasică universul nemuritor în care îţi câştigi un loc doar bucurându-te de el. Recunosc, e modelul meu pentru podcastul Avangarda: de la Iosif Sava am înţeles cât de rară şi delicată e întâlnirea cu spiritele rare, pe care încerc, la rândul meu, să le stârnesc în matineurile mele culturale.

Acest Bernard Pivot al României, Iosif Sava, avea igiena dialogului critic şi justa măsură a dezbaterii culturale. Îmi amintesc cu plăcere revenirile lui la povestirile hasidice ale celor zece înţelepţi neştiuţi care duc lupta pentru salvarea lumii mai departe.

Un Iosif Sava, astăzi, nu ar fi înţeles de ce suntem afoni în plan cultural: pentru el, dreptul la opinie rima doar cu dreptul la polemică. Ani mai târziu, am fost de multe ori în casa din Sf. Apostoli, la marginea Bucureştiului dărâmat de dictator, într-un bloc vechi, pe care numai cutremurul ignoranţei ar fi putut să îl doboare. Din intimitatea locuinţei lui înţelegeai microscopic fenomenul Iosif Sava: un univers de cărţi, o tăcere cum numai în sanctuarele creaţiei găseşti, o energie care fizic de puţine ori mi-a fost dat în viaţă să mă mişte. Iosif Sava, un nume care vibrează peste timp, o viaţă a jurnalului pe portativ, care a făcut să se audă, după cum spunea un titlu al unei cărţi, "Muzica în zgomotul lumii".