Dezbateri parlamentare

Domnul Dorel Covaci:

"Referendumul pentru demiterea preşedintelui - catalizatorul instituirii unui regim de teroare în România"

Poporul suveran a decis, prin votul său constituţional de la 29 iulie 2012, ca Preşedintele Traian Băsescu să-şi părăsească funcţia. 5,27 milioane de români (50,33% din totalul celor prezenţi) l-au desemnat câştigător în 2009. Pe atunci, a pierdut cu 15.000 în ţară, dar a fost salvat de votul diasporei. În 2012, 7,4 milioane de români (87%) i-au cerut să plece. Se pare însă că aceştia nu au nicio relevanţă; că sunt doar nişte "borfaşi", potrivit spuselor unor favoriţi ai preşedintelui.

Şeful DNA, domnul Morar, numit în august 2005, ne spune că "400 de persoane nu pot vota fizic în 3 ore" (însemnând 133 de votanţi pe oră) şi face referire la intervalul orar 20,00-23,00 când, potrivit legii, toate persoanele aflate în secţie până la ora 23,00 aveau dreptul să-şi exercite votul. Să ne amintim însă, în 2009, că la Ambasada de la Paris votau 811 alegători la 3 ore, adică 270 pe oră (1 vot la 14 secunde), în condiţiile în care fiecare mai trebuia să completeze, în plus faţă de Referendumul din 2012, şi o declaraţie pe proprie răspundere.

Pe atunci, procurorii aveau alte priorităţi decât cronometrarea şi hărţuirea, cu Biblia în mână, a celor care nu îi sunt favorabili domnului Traian Băsescu.

Preşedintele, pe atunci suspendat, şi partidul Domniei Sale au încălcat flagrant principiile Constituţiei şi Legea partidelor, boicotând, în mod public, acţiunea referendumului. Să nu uităm şi imixtiunea gravă şi abuzivă în politica noastră internă a premierului Ungariei, Viktor Orban, precum şi eticheta deplasată "încăierare de cârciumă", pe care a asociat-o procesului democratic al referendumului de demitere din România!

Contrar Constituţiei, recomandărilor Comisiei de la Veneţia şi a legislaţiei în vigoare la momentul declanşării procedurii suspendării, s-a impus cvorum.

Curtea Constituţională a decis verificarea şi actualizarea listelor electorale permanente.

Potrivit declaraţiilor judecătorilor Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte alcătuirea listelor electorale permanente pentru referendum, ele cuprind populaţia de peste 18 ani împliniţi, cu domiciliul stabil în ţară. Cvorumul la referendum se stabileşte în funcţie de acest total.

Cu toate piedicile abuzive şi ilegale, cvorumul a fost realizat.

Datele oficiale ale Institutului Naţional de Statistică arată numărul populaţiei României: anul 2000 - 22,435 milioane; anul 2004 - 21,673 milioane; anul 2008 - 21,504 milioane; anul 2012 - 19,040 milioane.

Scăderea populaţiei este evidentă:

- în anul 2004 faţă de anul 2000 - 762.000 locuitori;

- în anul 2008 faţă de anul 2004 - 170.000 locuitori;

- în anul 2012 faţă de anul 2008 - 2.460.000 locuitori.

În intervalul 2004-2012, în timpul preşedinţiei lui Traian Băsescu, listele electorale permanente au rămas neactualizate, cu toate că populaţia a scăzut cu 2,6 milioane locuitori faţă de 2004 şi 3,4 milioane faţă de 2000. La o populaţie totală de 19,040 milioane, în mod logic, nu pot fi 18,3 milioane români cu drept de vot. Numai populaţia sub 18 ani se ridică la 3,5-3,7 milioane locuitori. Scăzând acest număr, rezultă un total de 15,5 milioane persoane, care ar fi trebuit să stea la baza calculării cvorumului.

Cu toate aceste evidenţe, domnul Traian Băsescu şi cei care sunt în apropierea Domniei Sale s-au opus respectării deciziei Curţii Constituţionale pentru verificarea datelor la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.

După o erată halucinantă şi apoi o decizie a Curţii Constituţionale care a şocat pe toţi cei dotaţi cu un minim bun-simţ, am intrat sub zodia terorii şi a plătirii poliţelor.

Se încearcă inducerea unei frici generalizate pentru orice formă de împotrivire faţă de preşedinte. În discursul de întoarcere la Cotroceni, Traian Băsescu avertiza, aşa cum ne-am obişnuit să o facă întotdeauna, în mod profetic: "Vinovaţii pentru lovitura de stat eşuată trebuie să răspundă". Şi, la acel semnal, cohortele de procurori au împânzit ţara, căutând vinovaţii pentru acel procent dezastruos, care dă o notă de ilegitimitate reluării mandatului preşedintelui. Se încearcă ca acel număr covârşitor de români, care nu-l iubesc pe Traian Băsescu, să fie minimizat, ridiculizat, trivializat, ba chiar aruncat în tagma infractorilor. Bieţii oameni de bună-credinţă, care şi-au exercitat dreptul democratic constituţional de a participa la vot, sunt târâţi în anchete abuzive şi se află sub presiuni şi ameninţări. Scopul este, pe de o parte, de a descuraja pe viitor orice formă a manifestării exprimate a aversiunii faţă de preşedinte, dar şi de a convinge opinia publică şi liderii politici străini că percepţia poporului asupra conducătorului său nu este atât de negativă pe cât reiese din rezultate.

Stimaţi colegi, în aceeaşi direcţie se înscrie şi anchetarea secretarului general al PSD, Liviu Dragnea. Într-o ipocrizie demnă de satira lui Moličre, operaţiunea numărătorii paralele a voturilor, efectuată de USL la referendum, după modelul PDL din 2009, devine caz penal, atunci când nu se face din ordinul preşedintelui ţării. Mascarada înfundării şefului de campanie al USL la referendum nu poate să ne lase indiferenţi.

Nu putem permite ca un om onest, integru, care şi-a făcut datoria în limitele legii, dar care, prin activitatea sa meritorie, a devenit incomod pentru cel şi cei pe care nu îi deserveşte, să devină o altă victimă făcută ţăndări de bine-ştiuta Fabrică de dosare. Oare la ce se referea dl Traian Băsescu când vorbea de coabitare post-referendum? Rămâne o întrebare retorică, căci atitudinea şi acţiunile sunt grăitoare.