Dezbateri parlamentare

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Săptămâna trecută am avut deosebita ocazie să particip la şedinţa specială a Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă, care a avut loc la Sibiu, în onoarea acestui oraş, care a fost în anul 2007 una dintre capitalele culturale ale Europei, alături de Luxemburg.

Deşi aveam o seamă de informaţii despre oraş şi despre faptul extraordinar de a fi fost "Capitală europeană a culturii", în urma vizitei mi-am conturat câteva concluzii ferme pe care doresc să vi le împărtăşesc pentru că sunt grăitoare atât pentru starea culturii române, cât şi pentru potenţialul acesteia.

Pentru o corectă informare, "Capitală europeană a culturii" este un titlu conferit de Parlamentul European unui oraş sau mai multora, pentru un an. Programul se derulează din 1985. Începând din 2007, programul a cuplat câte un oraş din ţările Europei occidentale cu altul din ţările central şi est-europene. Atunci, Luxemburgul a invitat Sibiul să candideze în parteneriat la acest titlu, iar comisia de evaluare a aprobat ambele oraşe pentru a primi titlul.

Cultura înseamnă actul cultural plus activitatea de management cultural, care include şi anumite tehnici de marketing. Sibiul nu ar fi reuşit să facă faţă nominalizării dacă momentul 2007 nu ar fi început cu 3 ani în urmă, în 2004, când autorităţile, instituţiile publice de cultură, cetăţenii au început să depună eforturi serioase pentru asigurarea în bune condiţii a anului cultural 2007. Mai mult decât atât, probabil că Sibiul nici nu ar fi fost invitat de Luxemburg să devină capitală europeană parteneră, dacă oraşul nu s-ar fi făcut cunoscut cu mult timp înainte prin tehnicile specifice marketingului cultural.

Tocmai pentru faptul că, în cazul Sibiului, viziunea culturală a avut o puternică dimensiune pragmatică, după anul 2007, titlul de capitală culturală europeană a continuat să producă efecte. Sibiul a reuşit, tot prin eforturi susţinute, să permanentizeze capitalul de imagine obţinut în 2007, continuând să fie o capitală europeană a culturii, chiar şi fără titlul formal.

Reuşita Sibiului mai are la bază şi decizia instituţională culturală fără culoare politică. Autorităţile politice ale oraşului au conlucrat cu managerii instituţiilor de cultură şi au luat decizii mai degrabă în baza expertizei de specialitate a celor din urmă decât a culorii politice a celor dintâi. Este esenţial ca în promovarea şi protejarea culturii să nu existe contrarietăţi bazate, în mod superficial, pe rivalităţi politice, căci, până la urmă, toate partidele politice şi mai ales cetăţenii au de câştigat de pe urma promovării culturii române.

Faptul că Sibiul a câştigat titlul de Capitală culturală europeană, chiar în anul în care România a intrat în UE, merită toate felicitările, pe care le adresez atât autorităţilor, cât şi managerilor instituţiilor culturale, organizaţiilor nonguvernamentale, artiştilor şi oamenilor de cultură care s-au implicat, precum şi cetăţenilor care au făcut faţă tuturor provocărilor.

Reuşita Sibiului nu înseamnă că alte oraşe au un patrimoniu cultural mai puţin valoros. Există foarte multe oraşe în România, mai mari sau mai mici, care ar merita titlul de capitală europeană a culturii, din punct de vedere al patrimoniului cultural existent, însă pentru a obţine acest titlu este nevoie de un management cultural performant care să utilizeze tehnici de marketing eficiente.

În 2021, România are din nou oportunitatea să dea una dintre cele două capitale europene ale culturii, dar pentru a avea şanse de reuşită, oraşele româneşti candidate trebuie să înceapă pregătirile fără întârziere, deoarece desemnarea se va face cel mai târziu în 2016.

Consider că toate oraşele României, indiferent dacă şi-au propus sau nu să intre în cursa pentru titlul european, trebuie să se inspire din experienţa Sibiului, dar cu atât mai mult acelea care şi-au exprimat intenţia de a candida. Trebuie organizate schimburi de experienţă între reprezentanţii Sibiului şi ai altor oraşe pentru preluarea de bune-practici din activitatea Sibiului. Oraşele din România, care candidează pentru titlul de capitală europeană în 2012, trebuie să utilizeze experienţa Sibiului pentru maximizarea şanselor de obţinere a titlului.

Atrag atenţia asupra faptului că titlul este acordat de o comisie de experţi europeni în urma evaluării dosarelor oraşelor candidate. Deşi pentru fiecare an sunt stabilite două state ale UE, din care se aleg cele două capitale europene, comisia poate decide că toate oraşele dintr-o ţară, care şi-au prezentat candidatura la titlul European, sunt sub standarde şi astfel, în acel an, să existe o singură capitală a culturii, din celălalt stat nominalizat.

Odată cu titlul de "Capitală europeană a culturii" vin şi 500 de milioane de euro oferiţi de Comisia Europeană pentru dezvoltarea infrastructurii oraşului. În plus, creşterea investiţiilor private, dezvoltarea turismului şi creşterea exponenţială a notorietăţii oraşului respectiv sunt certitudini care îşi demonstrează efectul pozitiv mult după terminarea anului în care oraşul a deţinut titlul în mod formal.

Nu în ultimul rând, cultura este una dintre cele mai frumoase modalităţi prin care România poate schimba în bine imaginea sa în Europa şi în lume. Prin obţinerea titlului de Capitală europeană, Sibiul nu a adus beneficii numai sieşi, ci întregii Românii. Pentru acest fapt trebuie să fim cu toţii recunoscători şi să oferim tot suportul necesar pentru ca în 2021 încă un oraş al României să îşi poată valoriza patrimonial sub titulatura de "Capitală europeană a culturii".