Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu. Se pregăteşte domnul Mircea Ifrim.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La sfârşitul lunii mai 2001, preşedintele României, domnul Ion Iliescu, a vizitat judeţele Covasna şi Harghita pentru a cunoaşte mai bine problemele celor două judeţe, pentru a se întâlni cu acei oameni care, la alegerile prezidenţiale, şi-au dat votul lor pentru a-l întări pe fostul preşedinte al P.D.S.R.-ului în demnitatea cea mai înaltă a ţării. Eu nu am putut să fiu prezent la primirea oficială a primului demnitar al ţării în judeţul Harghita datorită lucrărilor Parlamentului.

Însă, spre stupoarea mea, preşedintele ţării, cu ocazia acestei vizite, a vorbit despre limitarea terenurilor retrocedabile composesoratelor care, după părerea domniei sale, nu ar reprezenta o formă de proprietate.

Pentru a fi mai punctual aş cita declaraţia domniei sale, apărută în ziua de 30 mai 2001 pe paginile revistei "Adevărul Harghitei": "Composesoratele nu erau o formă de proprietate. Pădurile erau în proprietate de stat, proprietatea Coroanei. Ele au fost date în folosinţă, nu în posesia unor comunităţi. De aceea s-au născut confuzii, de aceea Legea Lupu comportă anumite precizări, pentru a elimina abordarea deformată şi periculoasă pentru soarta unei avuţii naţionale, foarte importante şi pentru exploatarea raţională a acestuia".

Eu înţeleg că preşedintele ţării nu ne iubeşte şi nu vrea ca Legea domnului Lupu să fie aplicată în secuime, însă domnia sa nu are dreptul să-şi bată joc de interesele poporului român şi a naţionalităţilor conlocuitoare din mediul rural, în special a celor care locuiesc în zonele de deal şi de munte.

Cunoaşterea datelor istorice nu este obligatorie pentru un preşedinte, dar dacă face declaraţii referitoare la trecut, atunci ar trebui să citească şi istoria maselor de rând, nu numai istoria tagmei jefuitorilor.

Pentru a veni în ajutorul lărgirii cunoştinţelor domniei sale trebuie să vă înştiinţez că dreptul de proprietate a obştilor de moşneni şi răzeşi a fost stabilit în scris cu peste 600 de ani în urmă, fiind reînonit periodic prin hrisoave, ofisuri domneşti, deciziuni şi sentinţe civile.

Nici unul dintre domnitorii autohtoni sau fanarioţi nu au fărâmiţat aceste comunităţi, asigurându-le inalienabilitatea perpetuă, bunurile neputând fi sustrase de la destinaţia lor, neputând fi înstrăinate. Stăpânirea în devălmăşie a proprietarilor s-a efectuat după aşezăminte, corp de reguli de sine stătătoare, privitoare la drepturi şi obligaţii, conţinând şi sancţiuni.

Continuitatea şi menţinerea proprietarilor obştilor s-au realizat printr-o permanentă evoluţie istorică, a fost un progres imens ale cărui beneficii nu trebuie să le pierdem nici măcar din vedere.

Composesoratele moderne din Transilvania s-au constituit, conform legislaţiei liberale din secolul al XIX-lea, mai concret, prin legile de delimitare a devălmăşiilor din anii 1836 şi 1848 şi a patentelor imperiale din 1853 – 1854, iar în anul 1871 prin Legea segregării lor.

Nici în vechiul regat, nici în Ardeal nu au fost contestate aceste forme de proprietate. Mai mult chiar, Constituţia din anul 1923 şi Legea nr. 21 din 1924 a consfinţit continuitatea personalităţii juridice a obştilor şi composesoratelor. Această formă de proprietate privată în România a fost desfiinţată de către puterea comunistă în vara şi toamna anului 1948.

Denaturarea datelor istorice nu contribuie la reconcilierea româno-maghiară şi afectează în special proprietarii de etnie română, care ar trebui să fie reîmproprietăriţi cu peste 1 milion de hectare, conform art. 26 a Legii Lupu, faţă de cele în jur de 200.000 de hectare a comunităţilor din judeţele Harghita şi Covasna, printre care mai sunt şi foarte mulţi români.

Eu cred că declaraţia domnului preşedinte a fost doar o scăpare necontrolată şi sper că P.D.S.R.-ul, ca partid social-democrat, să susţină interesele populaţiei de pe zonele de deal şi de munte, indiferent de etnie, care sunt interesate în aplicarea cât mai grabnică a Legii nr. 1 din 2000.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.