Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Domnule preşedinte,

Stimate colege, stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi este prilejuită de o aniversare.

Cu 10 ani în urmă, la 21 aprilie 1992, miniştrii de externe de atunci ai României şi Germaniei, Adrian Năstase şi Hans-Dietrich Genscher au semnat la Bucureşti Tratatul dintre cele două state privind cooperarea prietenească şi parteneriatul în Europa. "Acest tratat, arăta recent preşedintele României, Ion Iliescu, cu ocazia vizitei efectuate de preşedintele Germaniei, Johannes Rau, în ţara noastră, a aşezat raporturile româno-germane pe un făgaş modern, de factură cu adevărat europeană, conferindu-le o nouă calitate, aceea de element constitutiv al Europei unite".

În baza celor convenite în acest tratat, relaţiile româno-germane au cunoscut în ultimii 10 ani o ascensiune continuă atât în plan politic, cât şi în privinţa extinderii şi diversificării schimburilor economice sau a celor culturale. De fapt, acest tratat privind cooperarea prietenească şi parteneriatul în Europa constituie un impresionant inventar al domeniilor cooperării reciproce, un program convingător al intenţiilor de colaborare, având drept ţintă edificarea Casei comune europene. Cooperarea regională, mediul înconjurător, transporturile, colaborarea tehnico-ştiinţifică, moştenirea culturală comună, promovarea tinerei generaţii, turismul, domeniul sanitar, combaterea criminalităţii şi nu în ultimul rând protecţia minorităţilor naţionale constituie doar câteva din sferele de interes comun pentru care Tratatul româno-german, semnat cu 10 ani, în urmă a creat cadrul colaborării dintre cele două state.

În baza dispoziţiilor tratatului, Germania a încurajat consecvent procesul transformărilor democratice din România, sprijinind eforturile ţării noastre de integrare europeană şi euro-atlantică.

O atenţie specială este acordată, în cadrul tratatului, minorităţii germane din România. Încă în preambul, părţile semnatare constată că "minoritatea germană din România a adus şi aduce în continuare o contribuţie valoroasă şi inconfundabilă la viaţa societăţii româneşti şi constituie astfel o punte firească de legătură între cele două popoare". Părţile declară "dorinţa de a păstra viabilă această contribuţie istorică spre binele comun" şi se angajează, în cuprinsul art.16 al tratatului, că "vor conveni programe de măsuri concrete pentru a asigura menţinerea minorităţii germane şi pentru a o sprijini în reorganizarea vieţii ei sociale, culturale şi economice, în noile condiţii din România".

Azi, la 10 ani de la semnarea tratatului de cooperare româno-german, putem constata efectele benefice ale acestuia asupra consolidării structurilor comunitare ale minorităţii germane, puse la grea încercare de emigrarea masivă a etnicilor germani atât în perioada ceauşistă, cât şi în primii doi ani după căderea comunismului în România.

Tratatul dintre România şi Republica Federală Germania, semnat la 21 aprilie 1992, va marca, desigur, în mod decisiv şi benefic şi de acum încolo relaţiile româno-germane. "Pe această bază dorim să intensificăm, în continuare, relaţiile între ţările noastre în toate domeniile şi la toate nivelurile societăţilor noastre" afirma preşedintele Germaniei, Johannes Rau, cu ocazia recentei sale vizite în România. În timp ce ministrul federal de interne, Otto Schily, susţinea de la această tribună a Camerei Deputaţilor, cu câteva zile în urmă, sprijinul Germaniei şi al guvernului federal pentru dezideratele politice de bază ale României - aderarea la NATO şi Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.