Dezbateri parlamentare

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Mihai Baciu.

Domnul Mihai Baciu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Are dreptate Anghel Stanciu referitor la pământul staţiunilor. Dar nu despre acest lucru vreau să vorbesc.

În anul 2000, acum doi ani şi ceva, la Nisa, în sudul Franţei, a avut loc un summit al Uniunii Europene. Consiliul European, cum s-a numit acel summit, a stabilit ca toate statele Uniunii Europene să elaboreze strategii antisărăcie şi de promovare a incluziunii sociale. S-a subliniat cu această ocazie că nu ar fi rău ca şi statele candidate la Uniunea Europeană să elaboreze asemenea strategii, mai ales că sărăcia este mai la ea acasă în aceste state decât în cele membre ale Uniunii Europene.

România, aflându-se printre acestea din urmă, trebuia ca, până în primăvara acestui an, să elaboreze şi ea o asemenea strategie. Drept urmare, în luna aprilie a anului trecut, Guvernul a constituit Comisia guvernamentală antisărăcie şi promovarea incluziunii sociale - CASPIS, pe scurt, care, între altele, a primit sarcina să elaboreze şi această strategie cerută de Uniunea Europeană. Este adevărat că a elaborat-o, dar cu destul de mare întârziere. Este a apărut sub denumirea de "Plan naţional antisărăcie şi promovarea incluziunii sociale", pe scurt PNAINC, de ce i-o fi spunând aşa nu ştiu, care a apărut în Monitorul Oficial al României, partea I-a din 6 septembrie.

Întârzierea elaborării şi publicării acestui plan antisărăcie a dat naştere unei coincidenţe jenante pentru Guvern. Este vorba de faptul că în această lună, adică tot în septembrie, a apărut şi raportul de activitate de 600 de zile a Guvernului, în care se vorbeşte doar de succese şi creşteri - succese în economie, în industrie, agricultură, comerţ, educaţie, justiţie, sănătate şi în tot ceea ce vreţi dumneavoastră. Într-un cuvânt, urcăm mereu pe noi culmi de progres şi civilizaţie. Tot ceea ce trebuia să crească în România a crescut şi continuă să crească din 2000 încoace şi tot ceea ce trebuie să scadă a scăzut şi continuă să scadă.

La pagina 35 a raportului dăm peste titlul "Creşterea continuă a salariilor, a puterii de cumpărare şi a nivelului de trai al populaţiei", ceea ce ne introduce în plină atmosferă de congres PCR şi de raport al secretarului general. Şi, atunci, nu este jenant ca, la câteva zile distanţă, să apară acest plan naţional antisărăcie?! Cred că a fost o scăpare a domnului Dâncu. Sau solicitarea Uniunii Europene nu mai putea fi amânată?

Ce are acest vast, ca întindere, plan antisărăcie? Are de toate. Are obiective, priorităţi, principii, strategii. Are programe, evaluări, monitorizare, componente sectoriale. Are şi indicatori primari şi secundari, are şi analize şi multe altele. Este, aşadar, un plan bogat de combatere a sărăciei, evident. Nu are, însă, un singur lucru: nu are soluţii, şi nici nu indică resurse clare. Este adevărat că acest cuvânt, resurse, nu lipseşte din plan, dar, ori de câte ori vine vorba despre acestea, ele sunt înnecate într-un limbaj sociologico-filosofic stufos şi abstract - apar clasificări, subclasificări, încât cititorul trebuie să apeleze la dicţionar şi, astfel, uită de resurse.

Eu cred că planul naţional antisărăcie ar trebui înţeles cât de cât şi de săraci, de cei marginalizaţi, adică de cei care constituie, cel puţin după titlul planului, populaţia ţintă a acestuia. Să luăm, la întâmplare, un pasaj din plan foarte scurt, care se referă chiar la principiile care ghidează logica şi scopurile planului, pag.6, ca să vedeţi ce limpede este: "Suportul social, ca instrument al incluziunii sociale, aplicarea principiilor activizării şi responsabilizării rezultă într-o abordare specifică a acordării suportului social. Acesta este acordat în raport cu existenţa nevoii de suport, dar, totodată, trebuie conceput ca instrument al activizării şi responsabilizării. Suportul social nu trebuie să adâncească excluziunea şi marginalizarea socială, ci trebuie să reprezinte un instrument şi un factor motivant al incluziunii sociale. Dezvoltarea capacităţii de asumare a responsabilităţilor reprezintă o componentă esenţială a politicii sociale antisărăcie. Din acest motiv, în evaluarea oricărei forme de suport social, trebuie examinate, pe lângă acoperirea eficientă a nevoilor, şi capacităţile de incluziune socială, diferenţierea între forme pasive şi active de suport, trebuie să nu fie depăşite...", şi tot aşa până la capăt. Este foarte clar, nu? Cred că aţi înţeles tot. Cam acesta este limbajul întregului plan antisărăcie, inclusiv al părţii finale, care se referă la soluţii şi resurse.

Vă imaginaţi, stimaţi colegi, entuziasmul, bucuria celor săraci de la ţară sau din cartierele mărginaşe ale oraşelor, când vor face lectură colectivă a planului, cum citeau "Scânteia", pe vremuri, dacă vă amintiţi, cu căştile de protecţie pe cap, cel puţin cum erau pozele din ziar. Sau ţăranii trebuie să se apuce de citit Hegel, Kant, sau măcar Max Weber, ca să înţeleagă planul naţional antisărăcie al Guvernului.

Închei, spunându-vă că acest plan este un reuşit exerciţiu lingvistic, un eseu sociologico-filosofic, în care singurele părţi reuşite le găsim în capitolul care analizează situaţia reală - "Dimensiunile sărăciei". Aici găsim accente de realism şi sinceritate. În rest, planul este un produs de export, este răspunsul savant la o solicitare externă şi, de aceea, nu va avea nici o consecinţă în interior, poate una propagandistică, dar am îndoieli foarte mari.

În ceea ce ne priveşte, fiţi siguri că vom analiza în profunzime cele două documente. Sigur că aici nu avem timp, dar monitorizăm cu atenţie aceste opere lingvistico-filosofice care se pretind, sigur, în acelaşi timp, sociale şi politice ale Guvernului Adrian Năstase.

În încheierea interpelării mele, vreau să pun o întrebare Guvernului dumneavoastră şi dumneavoastră, colegilor mei din Cameră: ce este adevărat din zvonul că Guvernul intenţionează să transfere Registrul Comerţului de la Camera de Comerţ a României la Ministerul Justiţiei, printr-o ordonanţă de urgenţă de care, deocamdată, cei de la Cameră nu au fost informaţi?

După părerea mea, ar fi încă o măsură ambiţioasă a Guvernului împotriva legii şi a practicilor europene în materie.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Aţi depăşit cu patru minute.