Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

Îl rog pe domnul Ştefan Baban să ia cuvântul din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare şi se pregăteşte domnul Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al UDMR-ului.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Inflaţia prognozată pentru 2007 se află în pericol!

Recent, Banca Naţională a României a anunţat menţinerea nivelului dobânzii de politică monetară la 7%, aşa după cum se aşteptau şi analiştii bancari. Această decizie are la bază analiza indicatorilor macroeconomici, care arată că există destule probleme economice în România, începând cu cele de la încetinirea proceselor dezinflaţiei şi creşterii economice şi terminând cu creşterea cererii interne la produse, servicii etc., care au afectat profund echilibrul financiar al ţării.

Banca Naţională a României a luat în calcul cei trei factori de risc: creşterea inflaţiei, majorarea salariilor, mai ales în sectorul privat, revigorarea creditelor neguvernamentale, fiind obligată prin propria politică să urmărească evoluţia acestor factori. Pentru că, în luna august 2007, inflaţia a crescut de trei ori mai mult decât în luna precedentă, ajungând la limita superioară a ţintei stabilite pentru întreg anul 2007, adică 4,96%, singura variantă pentru a nu duce la un dezechilibru macroeconomic a fost păstrarea acestui tip de dobândă, iar până la sfârşitul anului, având în vedere creşterile de preţ la produsele alimentare, chiar să o majoreze cu 0,5-1%.

De această dată, vina principală pentru această majorare se datorează capriciilor vremii din acest an: seceta prelungită, care a dat o grea lovituri agriculturii autohtone, dovada reprezentând-o creşterile spectaculoase de preţ din perioada august - octombrie a produselor de bază (pâine, produse lactate, zahăr, ulei etc.). Iar dacă la aceasta adăugăm şi creşterea cererii interne din acest domeniu, pentru că românii, intrând în panică, au început să-şi facă provizii ca pentru foamete, avem explicaţia fenomenului de excludere a relaxării politicii monetare şi a reducerii rezervelor minime obligatorii ale băncilor comerciale.

Urcarea preţurilor la produsele alimentare şi efectul psihologic indus de deprecierea leului sunt principalele riscuri ale băncii centrale în atingerea ţintei de inflaţie. De aceea, principala modalitate de atingere a acestui obiectiv este reprezentat de politica fiscală a Guvernului României.

Dar din acest punct de vedere, deja primele semne de îngrijorare încep să apară, mai ales în acest moment, când se negociază salariul minim brut pe ţară care să stea la baza fundamentării majorării salariilor, mai ales în sectorul privat, dublate de creşterea accelerată a emigrării forţei de muncă specializată pe piaţa europeană şi, ca urmare, apariţia unui deficit pe piaţa românească, acest lucru determinând modificarea raportului dintre cerere şi oferă, cu implicarea majorării salariilor.

Periculoasă este în acest moment frenezia maladivă a importurilor pe care le face România lună de lună, începând de la energie electrică şi gaze naturale şi terminând cu produse alimentare, care, culmea ironiei, se găsesc şi pe piaţa autohtonă. Ca să nu mai vorbim de materiile prime şi materialele aduse de investitorii străini, care sunt prelucrate şi finalizate cu forţa de muncă autohtonă, dar care, culmea ironiei, sunt exportate la preţuri foarte mari comparativ cu produsele româneşti de acelaşi tip.

În starea actuală a economiei româneşti şi ţinând cont de evoluţiile procesului inflaţionist, ameninţat de creşterea preţurilor şi scăderea cursului leului, care se repercutează şi asupra populaţiei, menţinerea nivelului de 7% a dobânzii politicii monetare este singura şansă de supravieţuire economică, având în vedere politica fiscală haotică a Guvernului Tăriceanu, bazată pe simulări şi prognozări utopice.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.