Dezbateri parlamentare

Domnul Ovidiu-Ioan Dumitru:

"Educaţia, o urgenţă în luarea de măsuri, nu în adoptarea de ordonanţe"

De la învestire, în luna mai a anului 2012, Cabinetul Ponta a emis până în prezent un număr record de ordonanţe de urgenţă: 175. Avem ordonanţe de urgenţă pentru desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată, pentru desfăşurarea referendumului, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, privind taxele judiciare de timbru, înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, privind serviciile poştale, privind impozitarea exploatării resurselor naturale altele decât gazele naturale şi privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. La acestea se adaugă alte peste 100 de ordonanţe de urgenţă de modificare a actelor normative în vigoare.

Practic, niciun domeniu - fie că vorbim de economie, educaţie, sănătate, social, muncă, transporturi, justiţie, mediu sau audiovizual, organizarea unor instituţii publice centrale şi egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei - nu a scăpat de reglementarea prin OUG. Toate acestea în condiţiile în care Guvernul actual se bucură de o majoritate parlamentară de care cabinetele anterioare nu au beneficiat. Cu o susţinere de 70%, orice proiect de lege ar trebui să treacă prin Parlament, în procedură completă, fără a întâmpina obstacole. Mai grav, toate aceste acte normative adoptate prin OUG sunt inatacabile la Curtea Constituţională. Singura autoritate care poate invoca excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului este Avocatul Poporului, care însă nu şi-a exercitat acest drept decât într-un singur caz din cele 175, mă refer la cel privind procedura de insolvenţă.

Excepţiile, rar motivate de o urgenţă aşa cum prevede Constituţia, au devenit regulă. În tot acest amalgam de ordonanţe se regăsesc şi cele care reglementează domeniul educaţiei, unul dintre cei mai importanţi piloni ai unei societăţi. Un exemplu elocvent în acest sens este OUG nr.92/2012, care a ciopârţit Legea educaţiei naţionale, creând o confuzie în sistem. Din expunerea de motive enunţată de Guvern pentru adoptarea acestui act normativ nu reiese urgenţa acestuia. Reies însă peste 20 de modificări, operate la Legea nr. 1/2011, care par a aduce avantaje unora dintre membrii Cabinetului Ponta. Astfel, potrivit noilor prevederi intrate în vigoare la sfârşitul anului trecut, rectorii pot fi şi miniştri, având obligaţia de a solicita suspendarea pe perioada mandatelor, cum este cazul lui Remus Pricopie, ministru al educaţiei, şi al lui Mihnea Costoiu, ministru delegat pentru învăţământul superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică. Mai mult, rectorii nu mai sunt incompatibili cu funcţiile de conducere din partide, ajungându-se, aşadar, la situaţia precedentă legii promulgate în ianuarie 2011. Prin OUG nr.92/2012 iarăşi li se dă voie conducătorilor de doctorat să îndrume un număr de peste 8 doctoranzi, prevederea care plafona acest număr fiind eliminată, s-a scos plafonul la plata cu ora, s-a abrogat articolul conform căruia după împlinirea vârstei de pensionare nu mai pot fi ocupate funcţii de conducere în instituţiile de învăţământ superior. S-au adus modificări şi asupra programei şcolare preuniversitare, fiind eliminate prevederile potrivit cărora numărul de ore alocat săptămânal disciplinelor-cadru este de maximum 20 pentru clasele primare, maximum 25 pentru gimnaziu şi maximum 30 pentru liceu sau cele care privesc alocarea a 20% din orele de curs disciplinelor opţionale aferente învăţământului obligatoriu, respectiv 30% pentru liceu.

Aceste modificări importante şi-au produs efectele înainte de o dezbatere în forul legislativ şi o să le mai producă mult timp de acum înainte, în forma în care a fost emisă ordonanţa, dacă luăm în calcul că, de aproape un an, aceasta zace în sertarele Parlamentului. Din păcate, situaţia actuală îngrijorătoare nu se va schimba în viitorul apropiat, după cum reiese din recentele declaraţii ale premierului Victor Ponta, care, motivând o luptă absurdă cu preşedintele Traian Băsescu, anunţă adoptarea pe calea ordonanţelor a modificărilor legislative necesare sistemului de educaţie, susţinând că trecerea lor prin Parlament în procedură completă ar fi "sabotată" de Traian Băsescu.

Consider că rolul puterilor în stat este complet denaturat în acest moment. Parlamentul a devenit o anexă a Guvernului, iniţiativele deputaţilor şi senatorilor sunt respinse fără o minimă analiză, iar dezbaterea politică reală lipseşte cu desăvârşire. Această situaţie trebuie să înceteze. O şansă este modificarea Constituţiei în sensul simplificării procedurii legislative, precum şi interzicerea reglementării prin ordonanţe în domeniile rezervate legilor organice. Domeniul educaţiei necesită luarea de măsuri care să reglementeze inadvertenţele existente în legea actuală, însă acestea trebuie dezbătute în comisiile de specialitate ale Parlamentului, pentru coerenţă şi o aplicabilitate a lor pe termen lung.