Dezbateri parlamentare

Domnul Adrian-Nicolae Diaconu:

Astăzi mi-am propus să vă reţin atenţia cu un subiect foarte sensibil pentru ţara noastră. În ultimii ani creierele româneşti au migrat spre diverse ţări europene, şi nu numai. România îşi sacrifică din ce în ce mai mult viitorul din cauza nesiguranţei din învăţământul românesc. Reforma din învăţământul românesc nu se mai sfârşeşte. De la an la an legile se schimbă, acest lucru imprimând o nesiguranţă, o lipsă de perspectivă şi mai ales o lipsă de viziune a celor ce conduc sistemul de învăţământ din ţara noastră.

După integrarea în Uniunea Europeană, elevii şi studenţii români au luat cu asalt şcolile şi universităţile din Europa, şi nu numai. Aceştia au fost speriaţi de nesiguranţa oferită de statul român după terminarea studiilor. Luând în considerare situaţia economică din ce în ce mai dificilă prin care trece România şi care se resimte, bineînţeles, şi în învăţământ, foarte puţini dintre cei care au plecat să studieze în străinătate s-au mai întors în ţară. În anii de studii petrecuţi departe de meleagurile româneşti, aceştia au constatat că principalele motive pentru care evită întoarcerea acasă, lângă familie, sunt oferta redusă a locurilor de muncă şi pachetul salarial foarte mic.

Este din ce în ce mai clar că acest exod trebuie să înceteze. În câteva decenii numărul mare de plecări al elevilor şi studenţilor din ţara noastră va avea consecinţe greu de imaginat în zilele noastre. Din studiile efectuate de specialiştii în domeniu reiese faptul că populaţia României îmbătrâneşte pe zi ce trece şi scade încet, dar sigur.

În ţara noastră, numărul persoanelor ce desfăşoară activităţi este din ce în ce mai mic, în timp ce numărul pensionarilor creşte continuu. Efectele acestor plecări sunt multiple şi, în acest fel, sistemul de pensii va intra în colaps, nu avem motive să fim optimişti nici în legătură cu educaţia, sistemul de sănătate sau alte servicii publice. Noul Guvern al României este reprezentat îndeosebi de oameni tineri, unii dintre ei chiar foşti studenţi ai unor universităţi de prestigiu din afara graniţelor ţării.

În final doresc să trag un semnal de alarmă Guvernului şi factorilor decidenţi din Ministerul Educaţiei şi Cercetării să îşi asume responsabilitatea pentru starea actuală a sistemului educaţional din România şi să aibă în vedere importanţa investiţiei în educaţie ca o viitoare sursă de dezvoltare sustenabilă a statului pe termen lung. Menţinerea în condiţii actuale a finanţării educaţiei şi a schimbărilor legislative de la un an la altul va perpetua şi agrava şi mai mult starea critică a sistemului de învăţământ, atât la nivel preuniversitar, cât şi la nivel universitar, având consecinţe devastatoare asupra dezvoltării tinerilor din ţara noastră.