Dezbateri parlamentare

Domnul Ionel Stancu:

De-a lungul timpului a fost sesizată o mare problemă în ceea ce priveşte posibilităţile de susţinere a instituţiilor de învăţământ din România. Dificultatea este generată de faptul că şcolile româneşti nu beneficiază de conturi bancare proprii, acestea aparţinând inspectoratelor responsabile. În acest fel, orice intenţie de a face o donaţie sau de a susţine financiar o anumită instituţie de învăţământ se izbea de imposibilitatea legală de a contribui financiar la dezvoltarea unei anumite şcoli.

Ca deputat, dar şi ca om care are o strânsă legătură cu sistemul de învăţământ, consider că intenţia Ministerului Educaţiei de a genera conturi bancare proprii pentru şcolile din România este una salutară şi care pune în acord realitatea cu nevoile pe care le au instituţiile de educaţie din România.

Mai mult decât atât, donaţiile de până acum ale părinţilor către fondul şcolii vor putea intra în legalitate şi se va putea urmări destinaţia acestor bani. De altfel, acest fapt reprezintă doar o formalizare a unei stări de fapt, pentru că ştim cu toţii că fiecare părinte al unui elev contribuie anual la acest fond al instituţiei de învăţământ.

Măsura este salutară şi pentru cei care doresc să aibă acţiuni de mecenat, adică să ofere contribuţii majore pentru o instituţie şcolară, dar şi pentru cei care ar intenţiona să doneze cei 2% din salariu către educaţie. Introducerea unor conturi proprii, gestionate pe principiul transparenţei şi al permanentei informări către comunitatea părinţilor, este primul pas pentru scoaterea la suprafaţă a unei finanţări gri care oricum există.

De asemenea, un astfel de sistem ar permite să prevaleze decizia şcolii în stabilirea priorităţilor şi investiţiilor, ceea ce ar alinia sistemul şcolar românesc la practica europeană în acest domeniu.