Dezbateri parlamentare

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Oare cum sărbătoreşte Ion Iliescu cei 24 de ani de la Mineriadă?"

Fac parte din categoria foarte mare de români care consideră că tragicele evenimente din 13-15 iunie 1990 ar fi meritat o comemorare. De ce? Pentru că România devenise liberă în decembrie 1989, iar libertatea plătită atât de scump fusese furată fără nicio remuşcare de Ion Iliescu şi de gruparea politică pe care a inventat-o, FSN.

În loc de comemorare, unii preferă însă aniversare. Sunt convins că şi astăzi o parte dintre feseniştii de atunci, pesediştii de astăzi, aniversează acele evenimente, deoarece pentru ei, Mineriada din 13-15 iunie, ca şi cea din 1991 au reprezentat un succes politic care a avut la bază un mecanism organizatoric perfect pus la punct.

Nu sunt tendenţios când afirm că o parte dintre feseniştii de ieri, pesediştii de azi sărbătoresc. Dovada o constituie cele apărute în mass-media acum două zile. Concret, fac referire la declaraţiile unor pesedişti din noua generaţie care au spus ceea ce au auzit de la mai vechii lor colegi de partid: "Acea mineriadă a fost o zbatere a societăţii româneşti şi probabil că a fost un eveniment care ne-a maturizat în sensul democraţiei. Cred că Ion Iliescu a avut un rol în stingerea acelui conflict, asta este ceea ce cred eu. Cred că acel conflict ar fi durat mai mult dacă Ion Iliescu nu era destul de echilibrat să oprească conflictul dintre mineri şi cei din Piaţa Universităţii. Preşedintele Iliescu le-a mulţumit minerilor, bănuiesc că le mulţumea minerilor care plantau flori, nu putea să le mulţumească celor care au făcut ceea ce au făcut".

Şi mai sunt şi alte declaraţii de acest gen. Din decenţă, nu dau numele celor care au dat aceste declaraţii, ele au fost însă citite de foarte mulţi români.

Dar nu pot să nu remarc că domnul Ion Iliescu are astăzi conştiinţa împăcată şi probabil încă le mulţumeşte, în barbă, minerilor care au cotonogit în 1990 cu bâtele populaţia civilă şi democraţia, şi care au demonstrat că sunt atunci "o forţă puternică cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu".

Ceea ce este condamnabil astăzi este şi faptul că nici după 24 de ani de la acele triste evenimente, vinovaţii nu sunt pedepsiţi în justiţie şi că nu au nicio remuşcare pentru faptele de care au fost direct responsabili atunci.