Dezbateri parlamentare

Doamna Manuela Mitrea:

"Să ne deschidem ochii pentru nevăzători!"

Cu amărăciune am constatat că s-au scurs mai bine de şapte ani de la declaraţia pe care am făcut-o în Parlamentul României prin care solicitam "Şanse egale pentru persoanele cu dizabilităţi!"; că au trecut şase ani şi jumătate de când atrăgeam atenţia asupra problemelor cu care se confruntau persoanele nevăzătoare, în declaraţia "Un trai decent pentru oameni ce nu cunosc lumina!" şi că, tot ce-am spus atunci a rămas valabil, că aproape nimic nu s-a schimbat în bine.

În data de 5 martie 2013, Asociaţia Nevăzătorilor din România, organizaţie ce reuneşte peste 80.000 de oameni, a organizat un miting de protest în faţa Guvernului, la care au participat peste 200 de nevăzători, veniţi din aproape toată ţara.

Aceşti oameni doresc să trăiască decent, doresc şanse egale, şi nu milă, neavând nicio vină că barierele societăţii duc la discriminare şi excludere socială.

Principala nemulţumire a acestor oameni este legată de lipsa posibilităţilor de a se întreţine, de dificultatea găsirii unui loc de muncă şi de banii primiţi lunar de la stat, care nu acoperă nici măcar tratamentul de care au nevoie.

Dincolo de problemele financiare, excluderea socială a nevăzătorilor din România este o realitate, amintind aici numai faptul că accesul la cărţi şi manuale în sistemul Braille este extrem de dificil şi că în toată ţara există doar câteva şcoli în care copiii nevăzători pot învăţa.

Prin cererea de a se depista şi elimina din sistemul de asigurări sociale speciale numărul mare de profitori, falşi "handicapaţi", oamenii cu nevoi speciale ne dau o lecţie de corectitudine de care nu putem să nu ţinem cont.

Am încredere în premierul social-democrat Victor Ponta, care le-a promis reprezentanţilor nevăzătorilor că Guvernul va rezolva în cel mai scurt timp cu putinţă problema indexării indemnizaţiei lunare de care aceşti oameni beneficiază, indemnizaţie nemodificată din 2008.

Uneori mă întreb dacă nu noi suntem orbii, dacă nu noi suntem cei care nu vedem. De aceea, cred că avem obligaţia de a ne deschide ochii pentru nevăzători, pentru că viaţa în întuneric este o povară prea mare pentru aceştia ca să mai îndure şi alte umilinţe!