Dezbateri parlamentare

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"ordonanţa de urgenţă ca sistem de guvernare"

Este incontestabil faptul că România trece printr-o perioadă de mari schimbări şi, mai ales, o perioadă marcată de o profundă dezorientare, care se resimte în toate aspectele ce oglindesc societatea românească, dar în mod special lumea politică şi guvernarea.

Ca deputat şi om politic ce participă într-o nouă etapă de evoluţie a statului român şi a Forului Legislativ, pot afirma că, în acest moment, în cadrul structurilor politice româneşti se pot întâlni aspecte dintre cele mai controversate cu putinţă, pornind de la simplul fapt că românii au ales în urmă cu câteva luni o altfel de linie politică la guvernare şi terminând cu adaptările şi ajustările pe care ne străduim să le facem din Parlament pentru ca lucrurile să capete o faţă viabilă, credibilă şi să putem genera o viaţă şi o imagine corecte ale României şi românilor.

Nu este uşor, mai ales în măsura în care, ca om care trăieşte printre oameni, muncind acolo unde ei l-au trimis, asist şi mă confrunt cu o sumedenie de probleme şi aspecte care vizează atât actul politic, cât şi cel legislativ, chestiuni extrem de grave şi importante pentru destinul tuturor.

Unul dintre aspectele care mă preocupă în mod legitim în ultima vreme este reprezentat de problema ordonanţelor de urgenţă pe care Guvernul României le emite şi pe care noi, cei din Parlament, avem datoria să le tratăm cu maximă seriozitate şi răspundere, cu atât mai mult cu cât, aşa cum îi arătă şi numele, o ordonanţă de urgenţă reprezintă "actul normativ care poate fi adoptat de Guvern în situaţii excepţionale, conform dispoziţiilor art.114 din Constituţie".

În perioada guvernării Boc, Parlamentul României şi structurile fundamentale ale statului s-au confruntat cu o adevărată "ploaie" de OUG-uri, fapt ce a generat un fenomen de recul din partea societăţii civile, dar şi a Comunităţii Europene care, prin vocile ei, spunea că: "«nu sunt compatibile» cu spiritul democraţiei, deoarece o astfel de practică, în opinia mea, «subminează» principiul controlului democratic reciproc" (Martin Schulz).

Studiind aceste aspecte, ca datoria şi responsabilitatea pe care poziţia în care mă aflu le presupun, constat cu neplăcere că înaltul funcţionar european a creat o imagine tangibilă şi extrem de pertinentă asupra "sindromului" OUG cu care statul român se confruntă de ani buni de zile. Un sindrom care generează o reală şi viabilă ameninţare la adresa stabilităţii şi echilibrului mecanismelor vitale ale statului, dar şi un grav conflict angajat pe palierul dintre puterile statului - Justiţie- Legislativ - Executiv - vizând, în final, cetăţenii României.

Îngrijorarea mea este cu atât mai mare cu cât în Parlamentul României există legi şi proiecte de lege care aşteaptă de ani buni de zile soluţionarea şi aprobarea lor. Legi vitale pentru noi toţi, dar care, sub rafalele OUG-urilor, rămân într-o continuă carantină politică şi parlamentară.

O avalanşă de OUG-uri pe care şi foştii şi actualii reprezentanţi de la Palatul Victoria au dezlănţuit-o şi continuă să o dezlănţuie. O practică de guvernare ca un fel de "via dolorosa".

În acest caz, nu am putea crede decât că România se află în zona "codului roşu" politic, ca o ţară în cădere liberă a cărei singură posibilitate de frânare a dezastrului în care se află a rămas viteza şi numărul de OUG-uri pe care le poate emite un guvern sau altul. O imagine greşită, ce trebuie remediată urgent, dar, dacă se poate, nu tot printr-o ordonanţă!

Dacă barometrul crizei economice şi al recesiunii ar purta numele de ordonanţă de urgenţă, atunci, cu certitudine, România ar surclasa Grecia, Ciprul şi chiar SUA.

Întrebarea care îmi pare legitimă în acest caz este: Oare, alături de modificarea Constituţiei, regionalizare etc., unul dintre proiectele importante şi... urgente... de pe masa Guvernului este cumva şi Ordonanţa de Urgenţă pentru legiferarea ordonanţei de urgenţă ca cea mai pertinentă, reprezentativă formă de guvernare, deasupra oricărui contencios legislativ, a puterii politice din România, indiferent de culoare şi de program?!