Dezbateri parlamentare

Doamna Ana Birchall:

În declaraţia de astăzi voi aborda un subiect care a creat controverse în rândul opiniei publice în ultima săptămână, şi anume rezilierea contractului încheiat pentru executarea lucrărilor la Autostrada Transilvania cu Bechtel.

Pentru România, rezolvarea problemei legate de infrastructura rutieră este o necesitate. La acest capitol nu ne putem compara cu niciuna dintre ţările Uniunii Europene, care datorită accesării de fonduri europene şi seriozităţii guvernelor au reuşit să dezvolte foarte mult acest sector. Un punct sensibil în ultimii ani a fost cel al Autostrăzii Transilvania, un element vital pentru centrul, nordul, estul şi nord-vestul ţării. Această autostradă leagă România de celelalte state ale Uniunii Europene, dar facilitează şi traversarea României de către marii transportatori.

În acest moment nu mai este timp să păsuim întârzierile la proiecte importante pentru România. Guvernul trebuie să găsească soluţiile propice pentru continuarea acestei autostrăzi, altfel riscăm să ne punem piedici singuri în dezvoltarea statului.

Săptămână trecută ministrul pentru proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine a anunţat că acest contract, care a devenit pentru România o mare pagubă din cauza măsurilor greşite luate de guvernările PDL, a fost reziliat, iar despăgubirile pe care partea română trebuie să le plătească vor fi de 37,2 milioane de euro.

Aveam de ales la ora actuală ce dorim să facem pe mai departe. Să tergiversăm precum guvernările PDL problema cu Bechtel, sau să îi punem capăt, plătind acum acest cost de 37,2 milioane de euro, sumă mai mică decât cea care s-a tot speculat în ultimul timp.

Rezilierea contractului ne dă posibilitatea ca anul acesta să scoatem la licitaţie tronsonul Sebeş - Câmpia Turzii pentru a lega Clujul de autostrada Arad - Sibiu.

Decizia luată de guvern săptămâna trecută de a duce până la capăt procedura de reziliere este o consecinţă a modului defectuos în care contractul a fost gestionat începând cu anul 2005. Au fost nenumărate negocieri care nu au reuşit decât să crească într-un ritm alert preţul de construcţie al autostrăzii Transilvania.

Am tot auzit din partea celor de la PDL, a foştilor miniştri ai transporturilor din acest partid, că vina o poartă PSD şi Guvernul Năstase, pentru că a încheiat un contract, care pentru România reprezenta la acea vreme un important proiect strategic. Domniile Lor nu iau în calcul faptul că Guvernul Năstase a încheiat acel contract, dar cei care l-au gestionat în toţi aceşti ani au fost dumnealor. Miniştrii PDL, printre care şi doamna Boagiu, care acum se exonerează de orice vină, au făcut ca un kilometru de autostradă să coste mai mult decât oriunde în altă ţară.

Cei din PDL, după dezastrul lăsat în ţară şi după incapacitatea de a construi autostrăzile mult promise în campaniile electorale, ar trebui să se abţină de la orice comentarii publice pe acest subiect.

În acest moment autostrada care trebuia să fie construită de Bechtel este finalizată pe porţiuni, la un preţ de 1,25 miliarde de euro. Astfel, cu această sumă s-au finalizat 52 de kilometri pe tronsonul Câmpia Turzii - Gilău, iar pe tronsonul dintre judeţele Sălaj şi Bihor, 64 de kilometri.

La momentul semnării contractului, firma Bechtel reprezenta soluţia ideală pentru construcţia acestei autostrăzi, fiind una din cele mai importante firme din lume în acest domeniu al construcţiei de autostrăzi. Problemele au început în 2005 când, din dorinţa lui Traian Băsescu de a descoperi aşa-zise nereguli în atribuirea contractului, lucrările au stagnat timp de doi ani. Cei de la Bechtel au început în acest interval să îşi aducă echipamentele în România, conform angajamentelor, fapt ce a necesitat un preţ de întreţinere. Totodată, în tot acest timp preţurile în ceea ce priveşte materialele necesare lucrărilor, exproprierile au crescut, ajungând până la a se tripla.

Costul real al autostrăzii, aşa cum era prevăzut în 2004, era de 2,5 miliarde de euro. Acesta ar fi fost şi cel final, dacă cei de la PDL, conduşi de Traian Băsescu, nu blocau contractul prin continuarea disputelor cu cei de la Bechtel.

Astfel, după doi ani de discuţii ce au vizat contractul, lucrările au fost reluate în 2006. Problema a fost că lucrările nu au continuat la suma stabilită în contract, de 5,6 milioane de euro, nici la cea de 11,5 milioane de euro pe kilometru la cât ajunsese preţul în primul mandat al preşedintelui Băsescu. Lucrările au fost continuate la valoarea de 13,5 milioane de euro pe km.

Situaţia din acest moment s-a creat şi ca urmare a faptului că, în loc să se aplice un contract foarte bun, au fost începute negocieri, iar lucrurile s-au tergiversat, până la a fi nevoie să anulăm acest contract din cauza pierderilor cauzate.

Foştii miniştri ai PDL încearcă să adopte o figură mesianică prin argumentele pe care le aduc atunci când vorbesc de negocierile întreprinse în 2011. Prin negocierile pe care le tot lăuda unul dintre foştii miniştri ai transporturilor am ajuns să plătim un sfert din autostradă la un preţ mai mare decât preţul iniţial al întregii autostrăzi.

După ce ani buni s-au aflat la putere şi nu au făcut nimic pentru a rezolva situaţia creată chiar de ei, anunţau peste tot că au reziliat un contract care avea o valoare de 2,5 miliarde de euro la semnare şi că din această valoare au economisit 6 miliarde. Unde este oare economia pe care România a făcut-o în urma negocierilor şi rezilierilor făcute de PDL?

Negocierile din 2011 nu au făcut altceva decât să continue lucrările contra unei sume imense.

Fostul ministru al transporturilor, Anca Boagiu, a ieşit în cursul săptămânii trecute să facă un bilanţ al contractului cu Bechtel. În prezentarea istoriei acestui contract doamna ministru a omis fix perioada în care ministerul a fost condus de cei de la PDL. Este posibil ca rezilierea acestui contract şi reacţia opiniei publice la acest proces să o fi făcut pe Domnia Sa să vrea să îşi asume o parte din meritul pe care Guvernul USL îl are în acest caz.

În bilanţul pe care l-a prezentat, fostul ministru al transporturilor spunea că o mare parte a contractului a fost reziliată şi că firma mai avea de construit câţiva kilometri pe două tronsoane. Însă rezultatele acelei negocieri vorbesc de la sine, prin costul final pe kilometru construit.

Acelaşi fost ministru democrat-liberal specula acum câteva zile că valoarea la care se vor realiza despăgubirile este de ordinul sutelor de milioane de euro. După cum s-a văzut, propaganda pe care acest ministru a dus-o în ultima vreme nu a făcut decât să o pună într-o situaţie jenantă. Până la urmă despăgubirile negociate au fost de 30 de milioane de euro, plus TVA.

Miniştrii PDL acuză această reziliere de când s-a început a se vorbi despre ea. Probabil că îşi doreau să fi făcut acest lucru ei, dar lipsa competenţei şi a curajului de a face ceva pentru cetăţeanul român i-au făcut să gestioneze un dezastru creat de ei.

Beneficiul adus de reziliere este acela al eliberării de orice alte obligaţii pentru traseul vizat de contract. În acest fel executivul poate săînceapă să realizeze o nouă strategie de dezvoltare a infrastructurii rutiere pentru zona Ardealului. Prin mijloacele avute la îndemână se pot continua lucrările, astfel încât autostrada să fie funcţională.

Deblocarea acestei probleme sensibile pentru infrastructura din România aratăîncă o dată că Guvernul USL este unul care îşi asumă decizii importante. Este primul guvern care după o lungă perioadă de timp a avut curajul să pună capăt unui contract care a fost adus în stadiul de a reprezenta o gaură pentru bugetul statului.