Valeria-Diana Schelean-Şomfelean
Valeria-Diana Schelean-Şomfelean

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 17 septembrie 2014

  • Sumarul şedinţei
  • Stenograma completă
  • publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.98/2014
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 17 septembrie 2014

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.71 Valeria-Diana Schelean - declaraţie politică despre "Cum recuperăm o posibilă generaţie pierdută?";

Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta

Doamna Valeria-Diana Schelean:

"Cum recuperăm o posibilă generaţie pierdută?"

Această declaraţia politică o fac în dublă calitate: de parlamentar, dar şi de mamă a doi copii mici, dintre care unul de vârstă şcolară.

Declaraţia politică o fac nu în spirit partizan, căci reprezint opoziţia, ci din reală îngrijorare pentru societatea în care trăim cu toţii.

Declaraţia politică o fac pentru că a început noul an şcolar şi pentru că, măcar acum, dacă nu în fiecare zi, să ne oprim din lucrurile foarte importante pe care le avem de făcut şi să gândim la ce facem învăţământului românesc şi la cum putem recupera o posibilă generaţie pierdută.

Vorbesc despre o posibilă generaţie pierdută şi nu exagerez absolut deloc. În momentul acesta, în momentele în care noi vorbim despre campanii electorale şi despre candidaţi la preşedinţie şi despre politică, 4 din 10 elevi au dificultăţi să citească şi să înţeleagă un text şi pot rezolva doar exerciţii de bază la matematică. Nu are cum să fie doar o simplă coincidenţă faptul că şomajul agregat în rândul tinerilor este tot de 40%.

Este o posibilă generaţie pierdută nu doar pentru că elevii au probleme cu citirea, socotirea şi înţelegerea cuvintelor scrise, dar şi pentru că elevii români se declară cel mai puţin motivaţi, dintre toţi elevii celor 65 de ţări studiate în cadrul cercetărilor PISA, dar mai ales pentru că un procent uluitor, de 73% dintre aceşti elevi, declară că se simt singuri la şcoală.

Imaginaţi-vă eşecul nostru colectiv, ca naţiune, ca parlamentari, ca decidenţi, ca părinţi, dacă vreţi, dacă copiii acestei ţări se simt singuri în şcoală, dacă ei încă de la vârsta de 15 ani nu găsesc motive pentru a învăţa, să poată deveni adulţi complet funcţionali.

Subiectul acesta este mai mare decât clivajul partizan putere-opoziţie, pentru că este vorba despe viitorul unei ţări şi despre viaţa unor copii. Cu atât mai mult cu cât ştim că educaţia este glonţul de argint. Glonţul de argint care poate eradica sărăcia, subdezvoltarea, corupţia.

Acelaşi raport OECD, care face publice aceste rezultate ale testelor PISA 2012, mai spune următoarele două lucruri:

"Slabe competenţe la matematică limitează sever accesul oamenilor la locuri de muncă mai bine plătite şi care oferă satisfacţii mai mari. La un nivel agregat, inegalitatea distribuţiei abilităţilor matematice în populaţii este strâns legată de modul în care bogăţia este distribuită în interiorul naţiunilor. (...) oamenii cu puternice abilităţi matematice sunt mai dispuşi să se ofere voluntari, să se vadă mai curând actori decât obiecte ale procesului politic şi sunt chiar mai dispuşi să aibă mai multă încredere în ceilalţi. Corectitudine, integritate şi incluziune în politici publice depind, de asemenea, de abilităţile cetăţenilor". Şi "Ţările cu un număr mare de elevi care se chinuie să stăpânească la vârsta de 15 ani abilitatea de a citi sunt mai probabil să fie trase înapoi în viitor. Reducerea proporţiei elevilor care eşuează în a atinge nivelul de bază are o importantă dimensiune economică".

Deci ecuaţia este simplă: mai mulţi elevi care nu ştiu să citească bine = o ţară mai săracă şi mai slab dezvoltată. Fapt pentru care vreau să vă rog următoarele lucruri: haideţi să nu folosim educaţia ca o armă, ci ca o şansă; haideţi să nu facem campanie electorală folosind legile educaţiei; haideţi să nu mai modificăm legile educaţiei pentru interese meschine economice ale fitecine şi să respingem noi orice modificări ar fi aduse abuziv; haideţi să nu mai votăm bugete care nu conţin acei 6% din PIB pentru educaţie; haideţi să nu mai votăm miniştri ai educaţiei până nu ne este clar, fiecăruia, cum are de gând acel ministru să facă în aşa fel încât elevii noştri, copiii noştri, să stăpânească abilitatea de a citi şi de a socoti; haideţi să nu mai votăm prim-miniştri pentru care educaţia e doar un scaun de umplut în cabinet, nu prioritatea zero; haideţi să ne recuperăm generaţiile pe cale să se piardă.

Pe 15 septembrie începe un nou an şcolar, iar cu două săptămâni în urmă a început o nouă sesiune parlamentară. Fie ca niciuna să nu fi început de pomană pentru elevii români!