Dezbateri parlamentare

Domnul Gabriel Tiţa-Nicolescu:

"Reducerea numărului de bugetari trebuie făcută cu mare atenţie"

Bugetul suferă destul de mult de pe urma crizei şi anul 2010 va fi un an greu şi, probabil, la fel va fi şi 2011. Guvernul trebuie să facă tot posibilul pentru a atrage fonduri europene, proiectele trebuie mai bine prezentate la Bruxelles, pentru că singurul instrument care poate să lupte împotriva crizei economice sunt banii europeni.

Trebuie să ne aplecăm cu mare prudenţă asupra reducerilor de personal în sectorul bugetar, în condiţiile în care bugetul prevede concedierea a 100.000 de bugetari. În perioada 2004-2008 am asistat la o creştere explozivă a personalului din sectorul public, între 30 şi 40%, dar în ciuda acestei creşteri a numărului de angajaţi bugetari, există ramuri bugetare în care e penurie, şi nu surplus de personal. De aceea, Guvernul trebuie să analizeze cu mare atenţie unde trebuie făcute reduceri şi unde adăugiri. Nu se pot face într-un an, nu trebuie disponibilizate oricum persoanele, trebuie să ne gândim că acest demers va creşte numărul de şomeri, care sunt plătiţi tot de la bugetul de stat.

Nesiguranţa zilei de mâine îi frământă pe angajaţii din sistemul bugetar. Tot mai mulţi funcţionari publici se tem că vor rămâne fără loc de muncă.

Dacă pornim de la premisa că sectorul public trebuie să îl copieze pe cel privat, ceea ce se şi întâmplă la nivelul administraţiei publice, încercându-se trecerea de la un sistem administrativ birocratic, bazat pe separarea clară a funcţiilor şi îndeplinirea rolului de executant al ordinelor conducătorilor politici ai instituţiilor, la un sistem managerial, bazat pe eficienţă - management public, o simplă reducere a numărului de bugetari nu va determina direct o însănătoşire a mecanismelor unei organizaţii; nu va schimba sistemul, pentru că numărul bugetarilor nu este problema principală. Există totuşi câteva deosebiri între sistemul public şi cel privat.

Dacă miza sectorului privat este profitul, cuantificat în bani, în cazul sectorului public, miza este interesul public, mai greu cuantificabil. Este necesar un demers de identificare a aşa-ziselor "costuri administrative". Acest lucru nu se poate realiza foarte curând, ci probabil în 2-3 ani. În plus, prin menirea sa, administraţia trebuie să presteze şi servicii publice nerentabile pentru un întreprinzător privat. Cum ar fi, de exemplu, gestiunea serviciilor de canalizare şi apă într-o localitate mică, unde numărul beneficiarilor este prea mic şi amortizarea investiţiei se face într-o perioadă foarte lungă de timp. Şi exemplele pot continua. În concluzie, adoptarea unui sistem de management al sectorului public pliat pe cel privat poate merge numai până la un anumit punct.

Reducerea numărului de angajaţi doar pe baza constrângerilor bugetare sau din considerente politice, şi nu pe baza unor analize serioase, va încetini procesul de eficientizare a administraţiei publice şi va conduce la o scădere a calităţii serviciilor, ceea ce ar fi dureros, în contextul crizei economice actuale.