Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Filip Soporan:

"România şi şansa politicii de centru"

Se fac tot felul de speculaţii asupra Grupului parlamentarilor independenţi, în sensul transformării acestuia într-o formaţiune politică. Deja sunt foarte mulţi preocupaţi de perioada de constituire a formaţiunii, de denumirea pe care o va avea, de formula de conducere, de persoanele care vor face parte din aceasta, de liderul formaţiunii şi alte probleme de acest gen. În acelaşi timp, remarc că se aduc acuze, unele grave, că există o anumită preocupare şi din partea formaţiunilor politice, şi că apare o oarecare nelinişte legată de o posibilă încărcare a scenei politice, prin apariţia unei noi formaţiuni politice. În cadrul acestei declaraţii politice intenţionez să prezint viziunea mea asupra locului pe care-l văd pentru această formaţiune politică pe scena politică naţională, ţinând cont de situaţia actuală a României.

Luând în analiză situaţia dificilă în care se găseşte România la nivel economic, social şi politic, apreciez că pentru problemele deosebit de complexe ale momentului actual este nevoie de o formaţiune şi o politică de centru, capabile să formuleze şi să promoveze interesul naţional, în context european şi global, cu scopul de a genera acţiunile necesare, dincolo de formulările antagoniste ale diviziunilor formaţiunilor politice de stânga sau de dreapta, şi să aplice reformele majore de care ţara are nevoie pentru a recupera diferenţa care există în momentul de faţă între situaţia noastră şi starea mediei europene. În acest cadru este necesară construcţia democratică modernă a responsabilităţii pentru dezvoltarea unei economii de piaţă, pentru garantarea justiţiei şi a dialogului social, pentru asigurarea egalităţii de şanse la nivel european, pentru consolidarea performanţelor statului şi a administraţiei locale, cu scopul valorificării potenţialului uman, a conjuncturii şi a resurselor existente. Prin urmare, această formaţiune politică îşi propune reunirea tuturor forţelor şi a tuturor acelora care doresc reorganizarea ţării, dincolo de scindările politice tradiţionale. Acest raţionament este fundamentat de faptul că sunt câteva măsuri absolut necesare care trebuie luate, chiar împotriva clivajelor determinate de orientările politice tradiţionale, pentru a nu pune în pericol funcţionarea economiei, a instituţiilor şi a societăţii în ansamblul ei.

Consider că această formaţiune va trebui să apere şi să militeze ca aspiraţiile românilor şi ale României pentru atingerea performanţei şi a valorilor europene să devină realitate într-un timp istoric scurt. Pentru aceasta, este necesar ca acţiunile grupului şi a noii formaţiuni politice să urmărească construcţia unei democraţii moderne în afirmarea valorilor şi ideilor Europei sociale şi liberale. Acest lucru nu se poate realiza fără mobilizarea şi participarea cetăţenilor la acest proces, într-un număr cât mai mare, proces care se poate realiza numai prin împăcarea performanţei economice cu solidaritatea socială.

Într-o lume a globalizării, doar o economie de piaţă, bazată pe muncă şi inovare, va creşte ocuparea forţei de muncă şi va crea bogăţie, care se poate redistribui echitabil prin punerea în aplicare a principiilor solidarităţii sociale. Doar prin asigurarea echilibrului între performanţa economică şi solidaritatea socială, prin dezvoltarea spiritului antreprenorial, prin modernizarea locului de muncă, prin dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi tehnologice se vor asigura României mijloacele de creştere dinamică.

Nu vorbesc despre un program politic, doresc să aleg câteva teme care ar avea nevoie de o dezbatere şi un răspuns care să echilibreze cele două construcţii, de dreapta şi de stânga, ale principalilor poli constituiţi pe scena politică românească. Ne aflăm la douăzeci de ani de construcţie a capitalismului şi a democraţiei în România. La conducerea României s-au perindat formule guvernamentale de dreapta, de stânga şi combinaţii dreapta-stânga în proporţii diferite, iar căutarea liniei de mijloc a determinat, de cele mai multe ori, în cadrul formaţiunilor politice, o confruntare care de multe ori a neglijat interesul naţional sau general. O analiză reală ne arată, fără a neglija progresele făcute, că România este încă departe de dorinţele exprimate, greşelile făcându-se poate şi printr-o aplicare necreatoare a programelor doctrinare de stânga sau de dreapta, statul sufocându-se la uriaşele presiuni de natură economică şi socială, prin impunerea populistă a unor măsuri sociale fără o acoperire economică corespunzătoare, sau prin favorizarea apariţiei unor decalaje la nivelul distribuirii veniturilor, care nu au putut să ducă la dezvoltare şi la o speranţă reală pentru cetăţenii României.

În cadrul dominant al guvernărilor de stânga sau de dreapta, au apărut patru presiuni importante la nivelul statului, care au fost soluţionate prin măsuri care nu au ţinut întotdeauna de performanţa actului de guvernare, ci mai mult de conjuncturile interne sau externe apărute.

Astfel, în primii ani ai deceniului al nouălea, în care a funcţionat o luptă pentru consolidarea capitalismului de stat, rezolvările au venit din valorificarea acumulărilor anterioare atât la nivel personal, cât şi la nivel general-global, construcţiile politice şi economice fiind ezitante, cu luarea în considerare a interesului personal, într-o economie destructurată şi slăbită de o inactivitate în ceea ce priveşte competitivitatea şi de o confruntare dusă pe tărâm social, dată în primul rând de aşteptarea determinată de schimbarea dramatică de regim şi de populismul adaptat al programelor formaţiunilor politice.

A doua perioadă a însemnat o aşezare a structurilor economice la mecanismele economiei de piaţă, în care iarăşi individualismul şi interesul personal au fost dominante în relaţiile cu instituţiile statului, capitalismul, prin efectele create, fiind considerat unul primitiv şi sălbatic. În acest cadru, unii, puţini, au reuşit, şi alţii, într-un număr foarte mare, au pierdut orice speranţă de a se realiza în România. Această a două presiune exercitată la nivelul României a fost rezolvată parţial printr-un exod al populaţiei active şi întreprinzătoare către ţările membre ale Uniunii Europene, unde experienţa profesională a fost valorificată pentru ei şi pentru România, în sensul că o parte din veniturile lor trimise în ţară au alimentat resursele financiare necesare şi au determinat un echilibru şi un început al stabilizării şi o micşorare substanţială a presiunii sociale.

Şi prima şi a doua perioadă s-au caracterizat prin stabilirea a două obiective, acelea ale integrării în structurile NATO şi ale Uniunii Europene, ambele desfăşurate în climatul sloganului "Te uiţi şi câştigi!", al jocurilor piramidale, al fondurilor de investiţii, al căderii băncilor comerciale şi al reaşezării monedei naţionale, procese care au condus, pe fondul nepregătirii populaţiei, pentru unii la bogăţie, iar pentru alţii la sărăcie. Decalajele la nivelul populaţiei au devenit din ce în ce mai mari, acumulările primare aşteptând o nouă valorificare.

A treia perioadă a însemnat valorificarea acumulărilor primare, pe fondul stabilizării actului de guvernare şi al materializării obiectivelor integrării în cele două structuri. Interesul faţă de România a crescut, şi pe acest fond a apărut o revalorificare a patrimoniului, în special imobiliar, în care lucrul cumpărat cu un euro a început să valoreze 10 euro, 100 de euro, 200 de euro, 500 de euro şi aşa mai departe. Astfel, au apărut resurse disponibilizate, investiţiile s-au concentrat în domeniul imobiliar, în construcţia de spaţii comerciale concentrate fizic şi concentratoare economic, în domeniul financiar, prin executarea unor operaţii speculative pe baza unui curs fluctuant al monedei naţionale, iar consumul a avut ca fundament împrumuturile acordate cu dărnicie şi la costuri mari de băncile comerciale care au început să nu ne mai aparţină, ca de altfel şi alte obiective.

În această situaţie, când s-a vorbit şi se vorbeşte la trecut, luând ca exemplificare judeţul Cluj, despre echipamente electronice şi electrice, despre construcţia maşinilor unelte, a maşinilor textile, despre prelucrări la cald de mare tehnologicitate, de echipamente energetice, de producţia de medicamente, de producţia de hârtie şi celuloză, de prelucrarea superioară a lemnului şi fabricarea mobilei, de produse chimice, de producţia de încălţăminte şi de pielărie, de complexe agrotehnice, de sere, complexe zootehnice, de oţel de înaltă calitate şi produse metalurgice utilizate în construcţia centralelor atomoelectrice, de produse de artizanat, de produse tradiţionale şi multe altele, au apărut stabilitatea şi creşterea oferite de reevaluarea patrimoniului, de realizarea proceselor investiţionale şi de creditarea consumului neacoperit prin activităţile curente.

Prin urmare, statul s-a văzut în situaţia de a avea venituri la valori ridicate şi s-a consolidat o convingere nerealistă, aceea că situaţia va fi perpetuă şi posibilităţile de cheltuire vor fi foarte mari, alocările de fonduri făcându-se iresponsabil, în general discreţionar, pe criterii politice şi clientelare.

A treia perioadă s-a încheiat, poate prea repede, şi din păcate dezvoltarea infrastructurii şi a valorii locurilor de muncă nu au fost simţite sensibil la nivelul cetăţenilor. Practic, şi a treia perioadă s-a caracterizat printr-o echilibrare venită din exterior şi mai puţin prin valorificări vizionare la nivel guvernamental.

A patra perioadă este în desfăşurare şi este o consecinţă a cumulării a două evenimente, criza mondială şi slăbiciunile noastre arătate la nivel economic prin lipsa de creativitate demonstrată de măsurile politice adoptate, perioadă caracterizată de confruntări politice electorale în care populismul a fost dominanta perioadei ultimului an. Pe acest fond au apărut decizii contradictorii, lipsă de hotărâre pentru anumite decizii, explicaţii ezitante şi neconcordante cu adevărurile realităţii, rolul acestora având un caracter manipulatoriu, contradicţii între cele afirmate şi cele făcute, lipsă de profesionalism, dezbateri pe teme minore. În acest context, acumulările unor decizii greşite, care nu au avut în vedere obiectivele interesului naţional, au determinat acutizarea crizei economice, a crizei resurselor umane, a crizei managementului activităţilor economice şi a funcţionării statului şi a instituţiilor acestuia.

Am făcut această analiză cu suportul argumentaţiei faptului că am fost iniţiatorul şi susţinătorul Programului "Produs de Cluj", am militat şi am participat la sprijinirea şi conservarea activităţilor productive din judeţ, la construcţia parcurilor înaltelor tehnologii, în care participanţi trebuiau să fie şi universităţile clujene, la realizarea marilor lucrări de infrastructură, la sprijinirea dezvoltării firmelor din zonă. De asemenea, am militat pentru atragerea profesionistă a fondurilor europene; ca exemplificare se prezintă situaţia în care două din cele şase proiecte finanţate în România în domeniul îmbunătăţirii alimentării cu apă şi a canalizării sunt din judeţul Cluj şi sunt începute în perioada în care îndeplineam funcţia de prefect al judeţului Cluj. Tot în acea perioadă am urmărit realizarea unor lucrări de calitate, ca element de utilizare judicioasă a banului public; ca exemplificare vă rog să comparaţi, astăzi, calitatea modernizării drumului naţional Cluj-Huedin cu cea demonstrată pe porţiunea Cluj-Oradea. Pot fi spuse multe, dar mă opresc aici cu enumerarea făcută.

De ce această aducere aminte? În primul rând, pentru că am convingerea că programele politice construite pe baze doctrinare au nevoie pentru reuşită de exprimarea unui interes naţional sau local, că este nevoie de o cale de mijloc, a unei politici de centru ancorată în realitate, realizată cu profesionalism şi de profesionişti, de o politică capabilă să redea românilor speranţa că se pot realiza prin eforturile şi competenţele lor în România şi în spaţiul european.

Analizând dinamica construcţiilor politice făcute în România în ultimii douăzeci de ani şi comportamentul formaţiunilor politice, am constatat că politicile de centru au fost cele care au condus la rezultate remarcabile la nivelul influenţei actului de guvernare asupra stării economiei şi soluţionării problematice sociale. Departe de a idealiza guvernarea perioadei 2000-2004 şi fiind conştient de subiectivismul analizei, consider că actele anilor 2001-2003, este adevărat, şi sub presiunea încadrării într-o matrice stabilită de integrarea europeană, pot fi caracterizate ca fiind rezultatul unor politici de centru, în care s-a încercat afirmarea valorilor şi ideilor Europei sociale şi liberale. Din acest motiv, consider că este necesară o continuare a politicilor de centru în promovarea interesului naţional de asigurare a standardelor europene la nivelul României, atât sub aspectul competitivităţii activităţilor economice, cât şi la nivelul manierei de rezolvare a problemelor sociale.

Cu aceste gânduri, consider că este necesară o politică de centru în care sunt aşteptate răspunsuri cu privire la asigurarea funcţionării economiei şi aşezării acesteia în spaţiul european; la restabilirea sensului instituţiilor noastre şi a statului, pentru asigurarea dezvoltării durabile la nivel global; la reducerea eşecului educaţional şi de formare, prin stabilirea unor filiere de instruire şi învăţare, creative şi adaptate la cerinţele pieţei europene şi printr-o nouă relaţie de încredere a profesorilor, părinţilor şi elevilor asupra interesului naţional şi european; la realizarea unei consolidări fiscale pentru asigurarea creşterii economice, reducerii datoriei şi asigurării echilibrului bugetului de funcţionare în construcţiile multianuale adaptate şi a programelor de finanţare europeană; la stabilirea obiectivelor clare în promovarea economiei şi societăţii responsabile pentru mediul înconjurător; la construcţia modelului nostru de societate, capabil de a asigura prosperitatea şi influenţa noastră la nivel european, şi o creştere a încrederii populaţiei în capacitatea politicienilor de a rezolva problemele ţării, element care poate să determine atragerea profesioniştilor şi a societăţii civile la democraţia participativă promovată instituţional ca valoare europeană definitorie.

Iată, stimaţi colegi parlamentari, care sunt preocupările noastre, ale independenţilor, iată care sunt dorinţele noastre, iată care sunt temele unde dorim confruntări politice adevărate cu celelalte formaţiuni politice. Poate, înainte de a da verdicte, este bine să ne oprim, să gândim o responsabilizare a actului politic faţă de interesul nostru naţional.