Dezbateri parlamentare

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"Lugojul - al doilea oraş liber de comunism!"

După o noapte în care nimeni nu a dormit, România s-a trezit în zorii zilei de 22 decembrie 1989 cu un aer al libertăţii după care tânjea de aproape 45 de ani. Încă de la primele ore ale zilei, străzile din Bucureşti şi din multe alte oraşe importante ale ţării s-au umplut de oameni care strigau în cor: "Jos Ceauşescu!", "Jos comunismul", "Victorie!", "Am învins!" şi "Libertate!".

Locuitorii din Capitală aveau să ducă mai departe mesajul preluat din Timişoara, Lugoj şi alte oraşe din Banat, şi să lupte împotriva gloanţelor şi a tancurilor pentru libertatea lor. Mulţi au fost cei care atunci, fără să se gândească la eventuale consecinţe, au riscat tot şi au petrecut acele zile în stradă, mânaţi de idealurile frumoase de libertate şi democraţie, idealuri pentru care jertfa supremă este un preţ mare, din păcate plătit de prea mulţi în decembrie 1989!

Revolta românilor începuse cu multe zile înainte. În 16 decembrie a izbucnit revolta la Timişoara, iar în 20 decembrie la Lugoj. Curajoşi şi însetaţi de libertate, cetăţeni ai Lugojului s-au alăturat timişorenilor, ieşind în stradă şi demonstrând împotriva comunismului, împotriva lui Ceauşescu, precum şi a neajunsurilor şi tratamentului inuman de care aveau parte.

La ora aceea Ceauşescu a decretat stare de necesitate şi nu exista un final previzibil al evenimentelor. Lugojenii au înfruntat moartea, au dat un greu tribut în morţi, răniţi şi arestaţi. După Timişoara, Lugojul a fost primul oraş al ţării în care cetăţenii au avut curajul să-şi ceară drepturile şi să se lupte pentru obţinerea lor.

Politica Guvernului Boc de a face economii de câţiva lei şi cheltuieli inutile de miliarde de euro este normal să nemulţumească pe aceşti oameni care în decembrie 1989 au fost gata să moară pentru libertate şi un trai mai bun. Drepturile ce le-au fost acordate ca reparaţie morală pentru eroismul lor reprezintă un gest normal de recunoştinţă, iar din cauza unor impostori, unor aşa-zişi revoluţionari, nu trebuie să îi ignorăm pe cei care cu adevărat merită să ne înclinăm în faţa caracterelor lor puternice şi a actelor de eroism de care au dat dovadă în acele zile. Conform uzanţei actualilor guvernanţi, suntem priviţi cu toţii otova! Aşa s-au tăiat salariile, aşa vor să taie şi drepturile revoluţionarilor, mimând o eventuală "economie" la bugetul statului, de fapt o îndestulare a buzunarelor camarilei de partid.

Suntem deja obişnuiţi ca cei care ne conduc să nu respecte Constituţia şi legile ţării, să nu-i respecte pe pensionari, pe profesori, pe medici, pe militari, aşa că nu ne mai miră faptul că nu vor să respecte nici eroii şi martirii acestei ţări!

Acum, când comemorăm zilele lui decembrie 1989, ar trebui să ne plecăm capetele cu pioşenie şi respect în faţa celor care s-au jertfit în acele zile, să alinăm puţin durerile suferite de sute de familii care i-au pierdut pe cei dragi şi să facem ca niciodată să nu fie dată uitării jertfa şi eroismul acelora care ne-au redat libertatea.