Dezbateri parlamentare

Domnul Valentin Blănariu:

"Scade moralitatea în şcoală fără ora de religie?"

CCR a fost sesizată pentru neconstituţionalitatea obligativităţii înscrierii din oficiu a copiilor la ora de religie.

În urma acestei sesizări, CCR constată neconstituţionalitatea modului în care se face înscrierea la ora de religie. Dacă până acum înscrierea se făcea "din oficiu", acum părintele care doreşte ca fiul său/fiica sa să frecventeze ora de religie va trebui să facă o cerere. Procedura urmează să fie stabilită odată cu modificarea Legii educaţiei naţionale, impusă imperativ prin decizia CCR.

Religia rămâne să fie predată în şcoli. Prin decizia CCR singura modificare se referă la faptul că "li se dă părinţilor dreptul legal de a alege".

În motivaţia sa, CCR nu neagă importanţa orelor de religie şi precizează:

• Dreptul părinţilor de a asigura educaţia copiilor lor minori potrivit propriilor convingeri;
• Obligaţia statului român neutru şi imparţial de a asigura predarea Religiei ca parte a trunchiului comun şi de a include această disciplină în planul cadru de învăţământ;
• Şcoala trebuie să fie deschisă pentru idei şi valori religioase şi de aceea statului îi este interzis să adopte soluţii legislative care pot fi interpretate ca fiind lipsite de respect faţă de convingerile religioase sau filosofice ale părinţilor.

Cum era de aşteptat, această decizie este criticată masiv de reprezentanţii cultelor, care au susţinut necesitatea studierii religiei în şcoli. Biserica este de părere că decizia CCR a fost percepută în societate ca "o lovitură dată orei de Religie".

Modificarea legislativă în ceea ce priveşte obligativitatea orelor de religie în şcoli însă nu înseamnă decât o armonizare de mult aşteptată între Constituţia României şi Legea educaţiei.

Articolul 32 alin. (7) din Constituţia României prevede următoarele: "Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege."

Statul este obligat să garanteze neutralitatea ideologică şi în consecinţă libertatea religioasă.

Prin urmare, el nu poate să decidă ce conţinut să aibă educaţia religioasă şi care sunt convingerile "corecte". Statul, depinde de cooperarea cu comunităţile religioase. Educaţia religioasă este o "preocupare comună" a statului şi a comunităţilor religioase.

Aşadar, statul are rolul de a asigura şi garanta drepturile fiecărui elev la învăţământul religios, şi nu de a obliga elevii sau părinţii să urmeze o anumită educaţie religioasă. Cine doreşte ca copilul său să urmeze orele de religie pentru al căror conţinut sunt responsabile cultele, şi nu statul, are garanţia constituţională că în orarul şcolar se va regăsi ora de religie.

Garantarea libertăţii gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase fără îngrădire (art. 29 din Constituţia României) înseamnă întocmai că nicio persoană nu poate fi obligată să exercite o anumită credinţă sau religie. Cel care este ateu sau face parte dintr-un cult care actualmente nu este reprezentat în orele de religie nu poate fi obligat să urmeze orele de religie oferite momentan în şcoli. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrară convingerilor sale.

Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine. Prin urmare au şi dreptul să retragă copiii de la orele de religie.

Sigur, ne punem cu toţii întrebarea dacă mai învaţă copiii noştri în şcoală despre sistemul de valori, despre morală sau despre concepţiile diferite ale lumii.

Pentru atingerea acestor tematici nu este necesară ora de religie, în care cu multă probabilitate aceste subiecte se discutau unilateral, din privinţa cultului respectiv.

Variantele pentru înlocuirea materiei, fără a pierde efectele care le aduce educaţia spirituală şi religioasă, sunt multiple.

Orele de religie se pot înlocui cu ore de etică, morală, filosofie sau educaţie civică, prin aceasta arătând că în România nu există o religie de stat şi că statul trebuie să fie neutru faţă de toate cultele religioase.