Dezbateri parlamentare

Domnul Victor Boiangiu:

«Opoziţia este "sănătoasă" în România?»

A venit în sfârşit primăvara şi cu această ocazie urez tuturor doamnelor şi domnişoarelor un sincer "La mulţi ani!" pentru 1 martie. Vă doresc o primăvara cu adevărat frumoasă.

În continuare, voi vorbi despre ceea ce cred eu că trebuie să însemne o luptă politică sănătoasă într-o democraţie. Voi face un exerciţiu retoric şi vă voi întreba: Care este măsura democraţiei? Cine consfinţeşte împărţirea putere-opoziţie? Şi de câte ori trebuie confirmată şi reconfirmată această configuraţie într-un stat de drept?

Eu înţeleg că menirea oricărui partid politic şi în ultimă instanţă a oricărui politician este să ajungă la putere, dar dumneavoastră înţelegeţi că scopul ultim al acestei lupte politice este binele public. Eu văd că nu. Actuala configuraţie a scenei politice a fost consfinţită prin regula de aur a democraţiei, prin regula majorităţii. Chiar este necesar să vă aduc aminte că în ultimele patru scrutine electoratul s-a pronunţat clar asupra celor care trebuie să fie în opoziţie?

Alegerile prezidenţiale ar fi trebuit să fie punctul de început al unei guvernări fără echivoc, cu o opoziţie sănătoasă, care să critice anumite măsuri ale guvernului, poate care nu intră în unghiul ideologic al propriului partid, şi să propună soluţii alternative acestora, sau să iniţieze dezbateri publice asupra problemelor sociale importante. Chiar avem nevoie de aşa ceva?

În schimb, ce se întâmplă, stimaţi colegi? În teritoriu se dă o luptă acerbă pentru poziţiile care permit, în ultimă instanţă, guvernului să îşi pună în practică politicile publice. Să nu ne ascundem după deget. Toată lumea trebuie să ştie că o bună parte a activităţii guvernului în teritoriu este deliberat blocată pentru ca PSD şi PNL să îşi servească clienţii politici.

În Parlament avem aceeaşi problemă. O luptă politică care nu face nimănui onoare. Să părăseşti lucrările plenului, pentru că te afli în minoritate? Mi se pare grav când se refuză pur şi simplu comunicarea.

Chiar îmi pare rău că trebuie să ating în ultimă instanţă şi acest subiect, dar mi se pare lipsit de orice urmă de cinste şi onoare să duci o discuţie publică despre sănătatea Preşedintelui României bazată exclusiv pe zvonuri, interpretare tendenţioasă şi dezinformare.

Nu pot acuza pe nimeni de acest lucru, dar îmi pot da seama cu uşurinţă că există un efort comunicaţional coerent în acest sens, şi, în consecinţă, îmi este greu să îl separ de lupta politică despre care am vorbit mai devreme.

În încheiere, îmi exprim rugămintea ca aceste practici de guerillă să înceteze, tocmai pentru a putea vedea dacă măsurile guvernului sunt eficiente atât în teritoriu, cât şi la nivel central. Nu puteţi fi dumneavoastră cenzorii puterii, stimaţi colegi de la PSD şi PNL. Numai electoratul are această proprietate. Majoritatea va decide din nou peste doi ani, peste trei ani şi peste cinci ani. Până atunci, locul PSD şi al PNL, atât în teritoriu cât şi la nivel central, este în opoziţie. Asumarea cu adevărat a acestui rol este necesară pentru o democraţie sănătoasă în România.