Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

"Fabrică de diplome, fabrică de incompetenţă, fabrică de bani..."

Am decis ca în declaraţia mea politică de astăzi să mă opresc asupra unui subiect prea puţin discutat, pot spune chiar amintit doar în treacăt în săptămâna pe care am încheiat-o, deşi este, prin esenţa sa, un fapt deosebit de grav.

Este drept că printre atâtea scandaluri iscate de remanierea guvernamentală liberală, şi nu numai, de şedinte urgenţe la USL care ţin ţara cu sufletul la gură, de atitudinea premierului relaxat de privilegiul vizionării olimpiadei albe chiar de la faţa locului, cu greu îşi mai poate cineva îndrepta atenţia asupra unui subiect care priveşte zona învăţământului românesc, mai precis a celui superior. Este vorba despre ilegalităţi aflate în curs de cercetare (şi iată că justiţia îşi face din nou datoria!), este vorba despre un contract care a fost atribuit în domeniul educaţiei pe căi frauduloase, unei firme "cu dedicaţie", bineînţeles fără respectarea prevederilor legale, adică fără licitaţie. Deci vorbim, despre o altă încercare a celor care se cred mai presus de lege şi de respectarea regulilor de a face slalom printre obstacole, cu un aer senin şi total nevinovat.

Scandalul este legat de o situaţie devenită cronică deja în învăţământul nostru superior, de aşa-numitele "fabrici de diplome", starea în care maşinăria de partid numită USL a adus facultăţile din România în ziua de azi. Este o situaţie alarmantă, capabilă să ne dea fiori de groază şi nu exagerez când spun că este viitorul nostru ca naţiune în joc.

Este dureros, dacă nu chiar tragic, faptul că universităţi altă dată de prestigiu, adevărate temple ale ştiinţei şi educaţiei, respectate şi temute în sensul constructiv al cuvântului, au ajuns astăzi să "producă" absolvenţi semianalfabeţi pe bandă rulantă, oameni total nepregătiţi, dar cu pretenţii de intelectuali.

Este regretabil faptul că Academia de Studii Economice din Bucureşti, de exemplu, care era renumită înainte de 1989 pentru standardul intelectual ridicat menţinut de cadre didactice de prestigiu împreună cu studenţi de excepţie, cu adevărat interesaţi de ştiinţă, şi unde concurenţa acerbă impunea, să ajungă acum să scoată locuri în toamnă, iar admiterea să fie făcută doar pe bază de dosar. Este dramatic faptul că absolvenţii noştri de medicină, posesori de diplome "înalte" şi consumatori, zic ei, de tomuri toată viaţa, adică de ştiinţa de carte cât cuprinde, ajung să lase oamenii să moară prin spitale... din cauza incompetenţei cu diplomă.

Şi toate acestea se întâmplă în România, în numele banului, mai precis al câştigului imediat şi nejustificat, deoarece cifrele de şcolarizare din învăţământul superior cresc văzând cu ochii, fără o bază reală, masteranzii şi doctoranzii fac coadă şi se calcă pe picioare, ca mai apoi să fie invocaţi şi folosiţi drept pretext pentru "confecţionarea" de diplome de către firmele "de casa". Şi, doamnelor şi domnilor colegi, vă rog să luaţi în calcul că toate acestea se petrec pe bani mulţi, sub ochii noştri. Ca să fii parte într-un asemenea joc trebuie doar să ai monopolul asupra producerii şi comercializării materialelor didactice în baza unui contract cu Ministerul Educaţiei, adică să vinzi formulare de diplome de bacalaureat, licenţă, master şi doctorat, către instituţiile de învăţământ, adică să fii "agreat".

Ca să aveţi o imagine mai clară despre ce vorbim, despre ce s-a întâmplat de fapt, trebuie să ştiţi că doar în anul 2004 de exemplu, au fost 140.000 de absolvenţi de licenţă la universităţile de stat şi 30.000 de licenţiaţi la privat, ceea ce înseamnă ca universităţile au investit aproape 300.000 de euro în achiziţionarea de diplome.

Nu se poate trece cu vederea scandalul diplomelor false de la Universitatea "Spiru Haret", care a eliberat diplome de licenţă cu antetul Ministerului Educaţiei pentru specializări neacreditate, profitându-se şi în acest caz de o minoră "scăpare". Ministerul Educaţiei transmitea companiei producătoare modelul de diplome care trebuie tipărite fără să fie luat însă în calcul numărul de formulare solicitate direct de universităţi, astfel ajungându-se în situaţia nefericită în care raportările realizate de Agenţia Naţională pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior, mai precis instituţia care acordă acreditări programelor de studii şi universităţilor, să nu fie luate în considerare atunci când se eliberau formulare de diplomă.

Deci, să recapitulăm: compania "aleasă" primea de la universităţi, şi nu de la minister, aşa cum prevede legea, un număr de cereri de diplome şi elibera volumul de formulare de diplome cerut doar în urma unei simple verificări în "Monitorul Oficial" dacă universitatea respectivă în ansamblul ei este acreditată sau nu, dar nu şi dacă toate specializările pentru care erau eliberate acele diplome erau sau nu acreditate. Astfel s-a ajuns ca diplome cu antetul ministerului să ajungă la absolvenţi care au terminat în decursul anilor secţii de facultăţi pe domenii de studii neacreditate. Dar ce mai conta acest fapt "minor" atunci când părţile erau mulţumite? Ce mai conta că efectul acestei hemoragii de diplome fără acoperire a fost ani la rând umplerea până la refuz a pieţei muncii cu absolvenţi de studii superioare cu pretenţii de joburi mai bine plătite, corespunzător studiilor efectuate, nu-i aşa?, dar în fond băgători de seamă cu doctorate?

Dar iată că, după cum am aflat zilele trecute, în speţa eludării legii de către cei care i-au îmbogăţit pe fabricanţii de dovezi de studii justiţia îşi face datoria. Asta dovedeşte că vremea simplelor relatări despre aceste ticăloşii a trecut. Acum ar trebui luate în discuţie soluţiile împotriva dezastrului economic şi moral în care ne împinge USL-ul. Întelectualii veritabili, câţi or mai fi rămas, trebuie să iasă la rampă cu soluţii pentru a putea schimba ceva.