Dezbateri parlamentare

Doamna Maria Dragomir:

"În România nu trebuie admise plăţi în altă monedă decât moneda naţională, leul!"

Tot scandalul care a cuprins România, în ultima vreme, scandal declanşat de situaţia împrumuturilor cetăţenilor români în franci elveţieni, nu a avut altă consecinţă - cu excepţia dramei celor care trec prin această situaţie foarte grea - decât să evidenţieze că România are, în acest moment, o mare problemă. Evoluţia cursurilor altor monede decât cea naţională, de la euro la dolar, iar acum, francul elveţian, acutizează o situaţie extrem de gravă, pe care guvernanţii şi conducătorii financiari ai României în ultimii 25 de ani au tot tolerat-o.

Să nu uităm, în primii ani de după 1989, atunci când înfloriseră consignaţiile pe tot cuprinsul patriei, iar unele dintre ele afişau preţurile în... dolari, a fost dată o hotărâre de guvern prin care s-a interzis plata în România în altă monedă decât moneda naţională. În acel moment oamenii care aveau lei (şi erau mulţi, în acei primi ani) nu au mai avut probleme pentru a-şi procura cele pe care le doreau, în valută. Nu am urmărit, nu am avut ocazia să văd ce se întâmplă în logica acestei hotărâri de guvern în zona băncilor comerciale.

Acum, însă, când cetăţenii se plâng de situaţia dezastruoasă în care au ajuns, se vede tot mai clar că atunci, în 1990, nu s-au luat măsurile până la capăt. Pentru că, să nu uităm, acum vorbim despre situaţia francului elveţian, dar într-o situaţie asemănătoare s-au aflat nu cei câteva zeci de mii care au făcut împrumuturi în franci elveţieni, ci milioane de români care s-au împrumutat în euro. Nu a fost atât de acută trecerea, dar să nu uităm că, acum câţiva ani, euro era 3,1 lei, iar astăzi bate 4,5 lei, o creştere mai spectaculoasă decât francul elveţian, în acest moment.

Mergând şi mai departe pe logica acestei realităţi, este firesc să ne referim şi la o altă situaţie extrem de gravă, aceea a facturilor calculate în euro. Chiar aşa, de 25 de ani, Guvernele României, Banca Naţională, guvernatorul BNR nu au realizat aberaţia acestei situaţii?! Cum, de ce să fie emise facturile la telefonia mobilă, de exemplu, în euro, atât timp cât moneda de plată în România este leul?! La fel trebuia emisă o lege încă de atunci - lege care există în multe alte ţări - prin care se interzice realizarea unui împrumut, de pe teritoriul României, în altă monedă decât moneda naţională, leul. Este treaba băncii să-şi calculeze dobânzile, să-şi aranjeze contractele, să urmărească toate cursurile, leu-euro, leu-dolar, leu-franc elveţian, dar nu să ajungem în situaţia inacceptabilă, din acest moment, când un reprezentant al Băncii Naţionale a României (!) să spună, textual: "dacă am aplica măsuri de denominare, unele bănci ar fi în situaţia de a da faliment". Adică să nu dea băncile faliment, să dea cetăţeanul român. El poate!

Situaţia este inadmisibilă şi, repetăm, nu este vorba numai despre împrumuturile emise în valută, este vorba despre toate facturile emise în România. Se impune, de urgenţă, o lege sau două prin care să se reglementeze aceste două situaţii inadmisibile:

1. Interzicerea acordării oricărui împrumut, pe teritoriul României, în altă monedă decât moneda naţională.
2. Dacă pe teritoriul României toate plăţile se fac în lei, atunci toate facturile să fie emise în lei.

Este o situaţie extrem de importantă, pentru că ea poate afecta (şi afectează!) viaţa multor români.