Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Sunt nevoit să insist asupra conciziilor intervenţiilor; sunt foarte mulţi înscrişi. Există riscul să nu poată lua toată lumea cuvântul şi să depună la secretariat sau să intervină săptămâna viitoare.

Îl invit pe domnul Victor Bercăroiu. Se pregăteşte domnul Marin Anton.

Domnul Victor Bercăroiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Vineri, 13 septembrie 2002, s-au împlinit 89 de ani de la tragicul sfârşit al pionierului aviaţiei române, Aurel Vlaicu.

Aurel Vlaicu s-a născut în ziua de 19.11.1892 în Comuna Binţinţi, astăzi Aurel Vlaicu, de lângă Orăştie, judeţul Hunedoara.

După terminarea liceului, Vlaicu s-a înscris la Şcoala politehnică din Budapesta, urmând cursurile Facultăţii de Mecanică, aşa cum făcuse şi Traian Vuia, cu un deceniu în urmă. Încă din anii de liceu, Aurel Vlaicu a manifestat preocupări pentru mecanică şi aviaţie, preocupări amplificate în perioada stagiului militar, dar şi ca angajat al Fabricii de Automobile Opel. Aici a realizat în secret un motor de automobil, de concepţie proprie.

Cu ocazia concursului de automobile de la Baden, Aurel Vlaicu a montat motorul conceput pe una din maşinile participante care a câştigat proba de viteză, urcare în pantă şi regularitate.

Către sfârşitul anului 1908 Vlaicu s-a înapoiat în patrie. "Am venit, i-a spus el tatălui său, şi nu mai plec până nu dau gata maşina de zburat". În anul 1909, Aurel Vlaicu a realizat un planor pe care l-a experimentat cu succes.

La propunerea lui Spiru Haret, ministrul industriilor, instrucţiunilor publice şi cultelor, împreună cu sprijinul mai multor personalităţi de seamă, militanţi pentru idealul de unitate naţională, între care amintesc: directorul CFR Alex Costescu, scriitorii Alexandru Vlahuţă, Emil Gârleanu, Şt. O. Iosif, I.L. Caragiale, Octavian Goga şi alţii, în data de 02.11.1909, guvernul român a aprobat construirea aeroplanului Vlaicu la arsenalul de pe Dealul Spirii.

Pentru procurarea motorului de care avea nevoie, Vlaicu pleacă în februarie 1910 la Paris, de unde a achiziţionat un motor Gome de 50 cai putere pe care l-a montat pe aparatul său, cu care în data de 17 iunie 1910 a înfăptuit istoricul zbor, în cursul căruia aeroplanul s-a menţinut 50 de metri la o înălţime de 4 metri. Momentul s-a constituit într-un adevărat triumf, unul dintre cele mai răsunătoare evenimente din ţara noastră.

Referindu-se la acest eveniment, Vlaicu spunea: "Nu m-am ridicat mai mult de 4 metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalţi, fiindcă 4 metri erau pentru mine un record formidabil, un record care îmi consacra maşina".

Peste timp, în semn de omagiu adus pionierului aviaţiei române, Aurel Vlaicu, ziua de 17 iunie a fost declarată "Ziua aviaţiei române".

Trecerea Carpaţilor în zbor a fost gândul care îl frământase pe Vlaicu tot timpul. Reuşita acestui zbor ar fi constituit o premieră a aviaţiei române şi un simbol al dorinţei de unitate şi independenţă pentru toţi românii de dincolo şi de dincoace de lanţul Carpaţilor.

Aurel Vlaicu ştia că avionul şi, mai ales, motorul aparatului său sunt la limita oboselii. Stimulat, totuşi, de insistenţa fraţilor săi de inimă de la Orăştie şi de gândul de a aduce acolo, în inima Transilvaniei, mesajul încurajator din Capitala României, în legătură cu năzuinţele lor sfinte, Vlaicu s-a decis să înfrunte părerea trufaşă a munţilor şi în ziua de 13 septembrie ora 14,30 a decolat de la Cotroceni.

După ce a trecut de Ploieşti a aterizat pe un câmp de lângă şosea. Colaboratorii săi apropiaţi Magnu şi Silişteanu care urmăreau zborul dintr-o maşină i-au alimentat avionul.

După o decolare anevoioasă din cauza terenului arat, bolovănos şi umed, Vlaicu s-a îndreptat către munţi pe Valea Prahovei. ajungând dincolo de Câmpina, la înălţimea de circa 500 de metri, avionul lui Vlaicu a fost observat de jos virând către înapoi, coborând şi căutând un teren viran pentru aterizare.

Ajungând la sud de Comuna Băneşti, de la aproximativ 30 de metri înălţime, avionul s-a dezechilibrat, prăbuşindu-se lângă şoseaua Câmpina-Ploieşti, unde Aurel Vlaicu şi-a pierdut viaţa.

În semn de înaltă preţuire, ziua înmormântării lui Aurel Vlaicu a fost declarată zi de doliu naţional şi i s-au organizat funeralii naţionale.

Acordând o înaltă preţuire realizărilor lui Aurel Vlaicu, Guvernul României a hotărât ca Aurel Vlaicu să fie declarat post-mortem membru al Academiei Române, satul său natal Binţinţi şi Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie să-i poarte numele, iar casa în care a trăit să devină muzeu memorial Aurel Vlaicu.

În anul 1982, cu prilejul omagierii a 100 de ani de la naşterea lui Vlaicu, sărbătoare scrisă în calendarul UNESCO, s-a emis o plachetă jubiliară, iar pe locul unde a avut loc accidentul a fost ridicat un semnificativ monument.

În vârful coloanei de granit se află un vultur de bronz cu aripile întinse, gata să-şi ia zborul peste Carpaţi, simbol al năzuinţelor aviatorului patriot şi al întregii ţări.

Pe placa de marmură fixată pe monument au fost dăltuite cuvintele omagiale: "Pe acest loc, în ziua de 13 septembrie 1913, s-au frânt aripile zburătorului Aurel Vlaicu din satul Binţinţi din Transilvania, în încercarea lui eroică de a trece cel dintâi în zbor Carpaţii înlănţuiţi cu pasărea de fier făcută de "mintea şi mâinile lui, simbol profetic al dezrobirii care trebuia să vină".

Aurel Vlaicu reprezintă pentru noi unul dintre simbolurile aviaţiei române, iar manifestările comemorate vineri, 13 septembrie 2002, la monumentul de la Băneşti, judeţul Prahova au menirea de a evidenţia încă o dată drumul de glorie şi jertfă al devenirii aviaţiei în România, măiestria şi îndemânarea piloţilor militari şi civili.

Au fost împreună parlamentari, oficialităţi ale Prefecturii şi Consiliului Judeţean, cadre militare, active, în rezervă, retragere şi veterani de război din garnizoanele Bucureşti şi Ploieşti, la un moment comemorativ al neamului românesc. Spun aceasta pentru că Aurel Vlaicu este şi va rămâne înscris la loc de cinste în istoria României.

Aduc în acest moment prinosul de recunoştinţă pentru tot ce a făcut Aurel Vlaicu, pentru înaintaşii aviatori care au creat, muncit şi s-au jertfit pentru a face posibilă apariţia şi afirmarea permanentă a nobilei şi frumoasei profesiuni de aviator pe meleagurile noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.