|
Domnul Mircea Irimescu: Bună dimineaţa! Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică se intitulează: "Un eveniment naţional". Apropiata noastră zi naţională din acest an va marca un fapt de natură a bucura milioane de români: postul de radio "România Actualităţi" îşi va inaugura filiala pe care a creat-o în Republica Moldova, care va începe să emită începând de la 1 decembrie 2011. După ce ani şi ani ne-am comemorat ziua simbol într-un stil funebru, iată, în sfârşit, şi o altfel de abordare. Pragmatică, necesară, concretă, ea este de subliniat şi de dat ca pildă. Evenimentul ce va avea loc peste o săptămână la Chişinău trebuie neapărat salutat: este începutul unei încercări de reechilibrare a pieţei media pe teritoriul dintre Prut şi Nistru. De acum încolo, zi de zi, viaţa politică a României va fi reflectată în timp real, cuprinzător, spre beneficiul populaţiei româneşti, a Moldovei şi nu numai. În ultimele două decenii, România a neglijat competiţia care s-a dat în media din Moldova şi Ucraina. De ani de zile la standurile de ziare din Basarabia şi regiunea Cernăuţi nu se găseşte presă în limba română, editată şi tipărită în ţară. Posturile publice de radio şi televiziune pot fi recepţionate aici doar parţial şi în zone limitate. Asta în condiţiile în care, la Chişinău, ca şi la Cernăuţi, presa de limbă rusă domină autoritar media locală. Încă de la începutul anilor '90 ai secolului trecut, imediat după ieşirea din comunism, comunităţile româneşti din teritoriile înstrăinate au cerut României acces la posturile radio-tv din ţară. Din diverse motive, unele imputabile liderilor politici, acest lucru nu s-a realizat deplin niciodată. Doar în condiţii speciale, doar postul teritorial de radio Iaşi, doar cu instalaţii speciale de recepţie şi doar în zone limitate emisiunile în limba română emise din ţară au ajuns la comunităţile româneşti rupte şi izolate de lumea românească în condiţiile dramatice legate de cel de-al Doilea Război Mondial. Iată că, după mai bine de două decenii, ţara noastră reuşeşte să marcheze şi ea într-o competiţie căreia alţii i-au dat de mult o importanţă majoră. Dacă Republica Moldova, ca stat de limbă română, a fost în măsură să asigure cetăţenilor săi propriile sale programe de radio şi de televiziune, sprijinind astfel limba oficială, în regiunea Cernăuţi comunitatea românească este foarte vitregită în dorinţa ei de a se informa şi instrui în limba maternă. Programele TV locale de cel mult două ore pe săptămână sunt departe de satisfacerea necesităţilor unei populaţii supuse unui drastic proces de deznaţionalizare. Poate că viitorul post public de radio de la Chişinău va suplini, măcar parţial, deficitul de presă radio-tv în limba română din regiune. O privire comparativă a istoriei activităţii noastre naţionale din sfertul de veac ce a premers 1918, cu sfertul de veac pe care-l încheiem acum, explică toate eşecurile noastre în tentativa de a prezerva caracterul românesc al unor comunităţi naţionale ce trăiesc în alte state. Fără pregătirea corespunzătoare, făcută de societatea civilă, de preoţi, învăţători, gazetari dăruiţi, marea noastră Unire n-ar fi avut loc. Acum, pe acest plan, se face prea puţin şi, în context, nu ne este permis a ne mira de lipsa coeziunii naţionale, atât în ţară, cât şi în comunităţile din afara hotarelor statului nostru. Din această perspectivă, acţiunii statului român de a avea un post de radio care să emită în Republica Moldova nu i se poate reproşa decât că a întârziat prea mult. Obligaţiile noastre faţă de românii rămaşi în afara ţării în urma aplicării înţelegerii dintre Hitler şi Stalin nu mai trebuie subliniate. Ele decurg firesc dintr-un minim simţ naţional, din interese şi raţiuni de stat şi din prevederi constituţionale. Dar trebuie spus apăsat că nu ne-am achitat de ele cum se cuvine. Idealul integrării noastre naţionale nu trebuie uitat, şi cu atât mai puţin compromis. Generaţiilor viitoare trebuie să le rămână şansa să-1 împlinească. Mulţumesc.
|