Dezbateri parlamentare

Domnul Zanfir Iorguş:

"Infrastructura de transport, factor esenţial în dezvoltarea economică a României"

În niciun stat, regiune sau localitate nu se poate vorbi de dezvoltare fără existenţa unei infrastructuri de transporturi. Nicio ramură a economiei nu poate fi competitivă fără o infrastructură de transport care să permită circulaţia mărfurilor şi persoanelor rapid, fără poluare şi cu costuri cât mai reduse.

Dacă în majoritatea statelor Uniunii Europene se pune problema dezvoltării cu prioritate numai a infrastructurii pe căi navigabile interioare şi căi ferate, pentru a reduce gradul de poluare şi a economisi energia consumată pentru transport, în România trebuie pus accent nu numai pe dezvoltarea acestor căi de comunicaţii, ci şi pe cea a infrastructurii rutiere şi a aeroporturilor.

Iată o provocare în faţa căreia mulţi factori de decizie s-au mulţumit până acum să ridice din umeri, acuzând lipsa banilor.

Infrastructura rutieră din România este codaşa Europei, deoarece la ora actuală există numai 33,3 km de drumuri la 100 km pătraţi, în timp ce la nivelul UE media este de 110 km de drumuri la 100 km pătraţi. Calitatea drumurilor nu este nici ea corespunzătoare, iar mare parte a drumurilor naţionale traversează oraşe şi sate, cu consecinţe negative atât pentru transport, cât şi pentru locuitorii acestor localităţi.

Nici reţeaua feroviară existentă nu este modernizată pentru a se putea integra în reţeaua comunitară, iar în plus, mai este şi prost întreţinută.

În acest context, ar fi necesar ca toate instituţiile centrale şi locale ale statului să gospodărească în mod eficient fondurile care provin anual din creşterea p.i.b.-ului şi să le direcţioneze spre investiţii, iar prefecturile, consiliile judeţene şi consiliile locale să realizeze proiecte conjugate prin care să acceseze fonduri europene pentru modernizarea infrastructurii.

Vorbindu-se tot mai des, în ultima vreme, despre necesitatea investiţiilor în infrastructură, iată şi câteva argumente pentru care este atât de importantă alocarea de resurse pentru infrastructură.

În primul rând, s-ar permite circulaţia mai rapidă a mărfurilor şi persoanelor atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional. Odată cu reducerea costurilor de transport, ar creşte competitivitatea produselor româneşti, atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă. Astfel, potenţialul agricol şi forţa de muncă ar putea fi valorificate, dar ar putea fi rezolvate şi problemele sociale, de genul accesului la şcolarizare în comunităţile cele mai izolate.

Nu trebuie neglijată nici reducerea poluării, ce poate fi obţinută şi prin evitarea blocării traficului în aglomeraţiile urbane, cu ocazia construirii de autostrăzi şi şosele de centură.

De asemenea, o infrastructură modernizată va conduce cu precădere la dezvoltarea turismului intern şi internaţional, cu deosebire a agroturismului şi a turismului balnear. Nu putem vorbi de o dezvoltare durabilă a turismului, mai ales în zona de sud a litoralului românesc, fără investiţii majore în infrastructura de transport. O particularitate desprinsă din acest context este gama largă de obiective extrem de ambiţioase avansate de către Ministerul Transporturilor, care dacă s-ar realiza, ar fi excepţional pentru România. Proiecte precum: transformarea în autostradă a şoselei de centură a Constanţei, crearea şoselei de centură ce va ocoli municipiul Mangalia şi îl va lega de localităţile 2 Mai şi Vama Veche, prelungindu-se până la graniţa cu Bulgaria, transferarea căii ferate în afara staţiunilor Costineşti şi Neptun, este necesar să fie susţinute şi realizate cât mai repede cu putinţă.

Având în vedere că dezvoltarea României depinde în mare măsură de îmbunătăţirea radicală a situaţiei infrastructurii de transport, ar fi imperios necesar ca această problemă să facă obiectul unei dezbateri a Parlamentului, pentru a se ajunge la o variantă acceptată de către toate forţele politice. Concluziile acestei dezbateri ar trebui să fie cuprinse într-o strategie unitară, aprobată de toate instituţiile statului şi aplicabilă în următorii ani, indiferent de partidele care s-ar afla la guvernare.

De asemenea, fără o dezvoltare a infrastructurii de transport într-un ritm mai rapid, fără o finanţare prioritară din bugetul de stat şi bugetele locale, fără utilizarea integrală a fondurilor europene, România nu poate să asigure creşterea rapidă a nivelului de trai, cât mai aproape de media celorlalte state membre ale Uniunii Europene.