Dezbateri parlamentare

Domnul Constantin Adăscăliţei:

"Ziua Mondială a Refugiaţilor - 20 iunie"

Începând din anul 2000, prin Decizia 55/76 a Adunării Generale a ONU, data de 20 iunie este dedicată refugiaţilor, adică acelor persoane năpăstuite care cer sprijin, ocrotire sau azil pe teritoriul altei ţări, din pricina unor primejdii, războaie sau persecuţii politice.

În accepţiunea mea, ziua de 20 iunie este şi un omagiu adus acelor naţiuni civilizate care de-a lungul timpului şi-au manifestat solidaritatea faţă de victimele dezastrelor sau conflagraţiilor armate, în spiritul unor valori umanitare care s-au accentuat în special după al Doilea Război Mondial.

Raţiunea pentru care am vrut să marcăm această sărbătoare internaţională este aceea de a fi celebrată şi în ţara noastră, care din vremuri istorice a avut vocaţie de stat ce a oferit azil celor dezrădăcinaţi sau celor aflaţi în pericol.

Teritoriul românesc a fost secole de-a rândul refugiu pentru vecinii noştri din est şi din vest, dovadă fiind rândurile scrise de vechii cronicari, iar una dintre cele mai sincere manifestări de solidaritate românească a avut loc în 1915 când România a primit zeci de mii de refugiaţi armeni în încercarea de a alina pe cât posibil drama acestui popor.

În vremurile moderne România a oferit azil unui număr mare de refugiaţi proveniţi din Bosnia-Herţegovina, în 1995, sau celor proveniţi în urma conflictelor din Afganistan şi Irak.

În prezent, România găzduieşte anual 1.500 de refugiaţi din toate zonele globului, dintr-un total estimat de peste 40 de milioane de persoane care au de suferit în zonele de conflict.

În cadrul MAI funcţionează din anul 2006 Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, instituţie ce are ca rol soluţionarea cererilor persoanelor care solicită statutul de refugiat, asigurarea condiţiilor de trai şi cooperarea cu organismele internaţionale. Conform reprezentanţilor ONF, ţara noastră este pregătită pentru preluarea unui număr de 300-500 de refugiaţi în cazul în care criza din Ucraina ar escalada.

În încheiere vreau să adresez un îndemn tuturor decidenţilor din cadrul MAI şi dumneavoastră, colegilor parlamentari, ca în cazul în care forţa majoră o cere, ţara noastră trebuie să se implice cu mai multe resurse în aceste situaţii dramatice, aşa cum au făcut şi înaintaşii noştri.