Dezbateri parlamentare

Domnul Viorel Marian Dragomir:

"Nu toţi românii sunt hoţi şi nu toţi parlamentarii sunt traseişti"

Din când în când şi România îşi primeşte porţia de traseism. Aerul politic devine nerespirabil pentru orice om de bun simţ. Urmează în mod inevitabil anatema aruncată asupra întregii clase politice. O ştampilă pusă unor nevinovaţi datorită acţiunilor unor politicieni fără caracter.

Traseismul politic este un comportament ce trebuie combătut prin orice mijloace pentru că el conduce la înşelarea alegatorilor, iar când este practicat în masă atrage căderea guvernelor sau crearea unor majorităţi de conjunctură denaturând votul liber exprimat al cetăţenilor.

Presa din Europa scrie că românii sunt hoţi, iar presa din România poate scrie că parlamentarii sunt traseişti. Dar, totuşi, aşa cum marea majoritate a românilor din străinătate merg să muncească cinstit, marea majoritate a parlamentarilor nu sunt traseişti.

Condamn public traseismul politic şi susţin toate proiectele de lege ce vor avea ca scop interzicerea traseismului politic sub sancţiunea pierderii mandatului.

Am căutat o definiţie modernă a traseimului politic şi am concluzionat astfel: "politicianul care se transferă de la un partid la altul în funcţie de interesele personale".

Traseismul apare de obicei între partide cu doctrine diferite, iar mincinoşii care ieri promiteau marea cu sarea uită că au fost votaţi de oameni care şi-au pus speranţele în ei pentru un program, pentru o ideologie, dar şi datorită apartenenţei la un partid politic.

Odată văzut cu sacii în căruţă, traseistului nu-i mai ajunge şi începe să negocieze trădarea. Trădează oamenii oneşti care au crezut în el, trădează colegii de partid care au muncit pentru el şi l-au promovat, trădează orice, dar nu pentru oricât, urmărind de fiecare dată câştigul personal şi recompensa.

Bineînţeles că trebuie să motiveze trădarea şi sub declaraţii sforăitoare apar cele mai stupide motive legate de lipsa atenţiei pe care el, unicul, imaculatul, nu o primeşte din partea partidului, neintegrarea în doctrina partidului care ieri era cel mai bun, neînţelegerea cu un superior politic şi cu oricine altcineva, doar aruncă un pic de praf pentru a-şi motiva josnicul gest.

Traseiştii îşi fac de fiecare dată calcule: cât le iese în cei trei ani cât mai au până la alegerile următoare. Nici de pierdut nu au prea mult, deoarece ei niciodată nu au câştigat alegerile. Pe ei i-a scos calculatorul la redistribuire şi la următoarele alegeri sunt iar la mâna norocului.

Examenul ticăloşiei se dă azi la cei care ieri fluturau steagul PP-DD şi alaltăieri al cui mai ştie câtor partide.

Corectarea ticăloşiei vine la fiecare întâlnire cu traseistul când, în loc de respectul cuvenit, acesta va primi blamarea.

Nota finală o va primi la următoarele alegeri, atunci când cei pe care i-a amăgit o dată nu se pot lăsa minţiţi la infinit.