Dezbateri parlamentare

Domnul Cornel Itu:

"Poşta Română"

Subiectul intervenţiei mele de astăzi îl constituie mult actuala şi discutata problemă a Poştei Române, instituţie seculară de mare importanţă, care a cunoscut de-a lungul veacurilor o continuă dezvoltare de la serviciul de transport al călătorilor şi al corespondenţei oficiale până la serviciile complexe, informatizate, corespunzătoare cerinţelor actuale.

România este o ţară în care serviciile poştale au apărut de timpuriu şi au cunoscut o continuă dezvoltare. Nu întâmplător, încă în anul 1874, la Berna, România s-a situat printre primii 22 de membri fondatori ai Uniunii Poştale Universale.

Prin Hotărârea de Guvern nr.371/1998, Poşta Română devine societate comercială pe acţiuni, cu denumirea Compania Naţională "Poşta Română" S.A.

Poşta Română este operatorul naţional desemnat pentru a efectua serviciile poştale de bază, conform legii şi licenţelor acordate de către Ministerul Comunicaţiilor şi dacă de-a lungul existenţei sale a cunoscut o dezvoltare mereu ascendentă, începând cu anul 2008, urmare în special a unui management defectuos, în momentul de faţă se află într-o situaţie de-o gravitate fără precedent, a pierdut 98 la sută din piaţa de poştă rapidă, 94 la sută din cea de mesagerie şi 30 la sută din piaţa de corespondenţă.

Singura cale de reabilitare a Poştei Române în unanimitate acceptată este privatizarea ei. Totul depinde de modul cum se va înfăptui acest lucru. Sunt de părere că această chestiune este mult prea importantă pentru a nu fi dezbătută sub toate aspectele înaintea unei decizii finale.

Părerea pe care o susţin şi pentru care sunt deschis oricăror discuţii, e aceea că statul român, ca acţionar, trebuie să deţină pachetul majoritar de acţiuni, în virtutea faptului că poşta întotdeauna a avut şi are o importanţă strategică naţională, că serveşte întreaga populaţie indiferent de habitatul urban sau rural. Ea trebuie reabilitată ca să redevină profitabilă, fapt ce poate fi garantat de prezenţa unui manageriat performant la conducerea ei, dar mai ales poate fi garantat de legislaţia şi stabilitatea pe care o reprezintă statul român ca acţionar majoritar.