Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Adam:

"Referendumul organizat în Regatul Unit prin care s-a votat independenţa Scoţiei"

În contextul în care UE se confruntă deja cu o criză cauzată de acţiunile Rusiei în Ucraina, unde se doreşte formarea unei regiuni autonome, conflict care are efecte majore şi asupra ţărilor baltice, cu o importantă minoritate rusofonă care ar putea cere mai multă autonomie, victoria unioniştilor din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord este o uşurare, deoarece nu se creează un precedent care, adaptat, poate fi invocat şi pus în practică în alte zone cu tensiuni.

Pe 18 septembrie scoţienii au votat împotriva independenţei faţă de Marea Britanie, în cadrul unui referendum ce ar fi putut redesena harta Europei. Prezenţa la urne a fost covârşitoare, de aproape 85%, scoţienii votând în proporţie de 55,42% împotriva independenţei.

Relaţia dintre Scoţia şi Regatul Unit datează de peste 300 de ani, când, pe 1 mai 1707, s-a format Regatul Marii Britanii. Motivul principal invocat de către separatiştii scoţieni este acela că Scoţia este o naţiune separată îndreptăţită la independenţă. Susţinătorii independenţei susţineau că Scoţia are nevoie de o schimbare după 300 de ani, precizând că ţara îşi poate administra singură afacerile mai bine decât o poate face Guvernul britanic.

Dacă rezultatul votului ar fi fost în favoarea proclamării independenţei Scoţiei, într-un moment în care criza economică din UE este intensă, destrămarea uniunii britanice ar fi legitimat pretenţii naţionale îngropate de decenii.

Este bine că s-a evitat un posibil precedent care, adaptat, ar fi putut fi invocat şi în România. Anume o detaşare de facto, prin regionalizare şi mijloace economice. Desigur, situaţia aşa-zisului Ţinut Secuiesc din România este total diferită de cea a Scoţiei, care are propriul sistem legal şi educaţional, precum şi propriul Parlament, adică are puteri proprii. Însă liderii din Ungaria ar fi văzut-o ca pe o rampă care să le justifice pretenţiile creării unei regiuni autonome în inima României, lucru de neacceptat într-un stat democratic, unitar şi indivizibil.

Independenţa Scoţiei ar fi putut legitima minorităţi şi din alte state să recurgă chiar la acţiuni violente în vederea obţinerii independenţei. Acest scenariu ar fi stabilit un precedent clar, care s-ar fi putut extinde, ar fi legitimizat mişcări similare la nivel mondial de natură să reconsidere ideea de naţiune.

Votul scoţienilor pentru respingerea independenţei are implicaţii enorme atât la nivel intern, cât şi pentru stabilitatea Europei şi cea globală.

Menţionez că este necesar mai mult ca oricând ca toate statele europene să fie unite, iar nu fragmentate, mai ales în contextul crizei economice prin care încă trecem, precum şi a tensiunilor cu care ne confruntăm în partea de est a UE şi NATO.