Dezbateri parlamentare

Domnul Ilie Dan Barna:

"Restartarea UE, în interior-exterior"

Una dintre întrebările cele mai importante prezente în această perioadă la nivel european priveşte dimensiunea externă a Uniunii Europene. Conflictul din Siria, dincolo de componenta militară, readuce în prim-plan discuţiile referitoare la ce trebuie să facă Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia în relaţia cu spaţiul de vecinătate.

În cursul zilelor trecute, preşedintele Comisiei Europene a abordat acest subiect într-o manieră care a dinamitat într-o bună măsură discuţiile în spaţiul comunitar. Afirmaţiile sale, conform cărora Uniunea trebuie să se deschidă faţă de statele din Balcanii de Vest, pentru a evita reizbucnirea unui conflict în regiune, nu doar că sunt opuse faţă de politica pe care Jean-Claude Juncker a promovat-o ca preşedinte al Comisiei, dar vine într-un context în care nu doar vecinătatea UE, dar şi multe state membre, îndeosebi din Est, trec prin schimbări majore, într-o direcţie sau alta. Contextul pare cum nu se poate mai potrivit, în condiţiile în care statele din Balcani au lansat prin intermediul Bulgariei un strigăt de ajutor în aceeaşi direcţie cu cea indicată de Juncker - Georgia este în plin proces de apropiere de UE şi NATO parafat prin tratate de cooperare sectorială, în Republica Moldova avem o societate civilă proeuropeană tot mai activă, iar în Armenia avem de-a face, probabil, cu cele mai ample manifestaţii prodemocraţie din istorie.

De cealaltă parte, situaţia din Turcia, Siria şi celelalte state din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii reclamă o atenţie sporită şi revigorată din partea UE.

Deşi nu cred că afirmaţiile domnului Juncker îşi vor găsi foarte rapid o aplicaţie efectivă, mesajul transmis este cu siguranţă unul care avertizează şi care poate anunţa anumite schimbări în orientarea UE pentru următorii ani, şi mă gândesc în primul rând la discuţiile pe bugetul Uniunii post 2020. Aici cred eu că trebuie avut în primul rând grijă ca acest semnal să nu se transforme într-o capcană, cu atât mai mult cu cât ieşirea Marii Britanii va produce un gol considerabil în bugetul Uniunii, sursele de finanţare noi trebuie identificate în primul rând din politicile de nouă generaţie, fără a creşte presiunea pe statele membre şi fără să afecteze politicile tradiţionale care au generat mai multă integrare, în primul rând Politica de Coeziune şi Politica Agricolă Comună. Să nu uităm că Politica de Coeziune, îndeosebi, a fost motorul valurilor de extindere din 2004 şi 2007 şi cu siguranţă va contribui decisiv şi la viitoarele procese de integrare în UE.

Dacă ar fi trebuit învăţat ceva din ultimii ani din relaţia cu statele din vecinătate, acela este în primul rând faptul că situaţia internă din aceste state este una extrem de maleabilă, cu atât mai mult în contextul propagandei şi războiului informaţional practicat în anumite din Europa de Est, Caucaz şi chiar Orientul Mijlociu, nu doar că state precum Ucraina, Republica Moldova şi mai ales Turcia au suferit schimbări de guvern sau de optică guvernamentală, de multe ori diferite de opinia societăţii şi nu doar că statele din Balcani au tremurat serios sub impactul crizei migraţioniste pornite tot din vecinătatea Uniunii. Cel mai important aspect vizează însuşi derapajul anti-democratic sau anti-european al unor state europene precum Ungaria, Polonia, Cehia şi, culmea, chiar România sub guvernarea PSD-ALDE.

În acest context, apare o întrebare substanţială - cât şi ce ar trebui să facă UE în zonă? Dacă pornim de la observaţia că statele membre cu cele mai evidente transformări interne sunt cele de pe graniţa estică şi că de cele mai multe ori avem de-a face cu similitudini vizibile cu comportamente politice din Estul Europei, Caucaz sau Asia Centrală, devine clar faptul că procesul de democratizare asimilat cu apropierea de UE a statelor partenere sau chiar membre poate fi reversibil. Nu mai vorbesc aici de influenţa ameninţărilor emergente sau asimetrice care provin din aceeaşi zonă. Şi în acest caz poate că UE plăteşte astăzi de pe urma distanţării promovate în ultimii ani faţă de statele din Politica de Vecinătate şi Politica de Extindere, fie ea una influenţată şi de factori externi.

Oricum ar fi, Uniunea Europeană trebuie să îşi găsească motoarele necesare pentru a merge înainte în formula actuală, în primul rând, însă şi de a face paşi importanţi către statele din jur. Principala menire a Uniunii este una care vizează pacea, stabilitatea, dezvoltarea, unitatea, solidaritatea şi parcursul democratic. Extinderea şi relaţia cu vecinătatea au constituit unele dintre procesele cele mai de succes şi mai puternice ale Uniunii, tocmai pentru că au reuşit, în bună măsură, să îndeplinească obiectivele enumerate mai sus.

Astăzi, cu atât mai mult cu cât observăm degradarea continuă a situaţiei din multe state din Estul Europei, Balcani, Orientul Mijlociu sau Nordul Africii, Uniunea Europeană trebuie să îşi reia atributul de promotor al valorilor democratice europene, precum şi al dezvoltării şi stabilităţii care vin la pachet, în statele partenere.

Sunt convins că, dacă promovăm parcursul european şi euroatlantic al Georgiei, spiritul proeuropean al cetăţenilor Republicii Moldova sau atributele democratice din Muntenegru, să ofer doar cele mai relevante exemple, efectele se vor regăsi atât într-o revigorare a relaţiei Uniunii cu statele partenere, cât şi într-o regăsire a valorilor democratice pe care se bazează edificiul european.

Nu cred că este cazul să ne gândim la o extindere pe termen scurt şi cred că nici preşedintele Comisiei Europene nu se gândeşte serios la asta. Însă o prezenţă a Uniunii în vecinătate şi o revigorare a colaborării cu statele partenere în direcţia unei posibile viitoare integrări devine din ce în ce mai necesară. Şi cu această ocazie Uniunea le va reaminti statelor care deviază spre iliberalism care este cu adevărat menirea lor de stat membru al Uniunii Europene.

Poate că astfel va realiza şi guvernarea PSD-ALDE cât de penibilă este poziţionarea lor actuală şi cât de dezastruos este parcursul anti-democratic şi anti-european pe care îl promovează. Deşi traversăm o perioadă dificilă şi ne aflăm într-o regiune atât de turbulentă, reapar semnale care indică faptul că Uniunea Europeană este pregătită să îşi reînceapă consolidarea, în interior şi în exterior. Cu atât mai mult, în aceste condiţii, România nu îşi poate permite astăzi să devieze de la drumul care ne-a adus, pe cifre, dacă altfel ne ciocnim de propaganda estică, la o distanţă uriaşă faţă de situaţia din anii `90.