Dezbateri parlamentare

Doamna Lucreţia Roşca:

"ACTA - acord semnat fără dezbateri publice sau măcar în Guvern!"

Acordul comercial împotriva contrafacerii (sau ACTA, de la Anti-Counterfeiting Trade Agreement) este un tratat comercial plurilateral propus ca răspuns la "creşterea globală a comerţului cu bunuri contrafăcute şi lucrări protejate de drepturi de autor". Domeniul de aplicare al ACTA este larg şi include contrafacerea bunurilor fizice cât şi "distribuirea prin internet şi tehnologia informaţiei".

În octombrie 2007, Statele Unite, Comunitatea Europeană, Elveţia şi Japonia au anunţat că vor negocia ACTA. Mai mult, următoarele ţări s-au alăturat negocierilor: Australia, Coreea de Sud, Noua Zeelandă, Mexic, Iordania, Maroc, Singapore, Emiratele Arabe Unite şi Canada.

Negocierile ACTA au fost secrete până pe 22 mai 2008, când un document despre tratatul propus a fost publicat pe Wikileaks, iar în scurt timp şi ziarele au scris despre negocierile secrete.

ACTA ar trebui să stabilească un nou cadru legal internaţional căruia ţările i se pot alătura voluntar şi ar stabili un corp de guvernământ propriu, în afara instituţiilor internaţionale deja existente, precum Organizaţia Mondială a Comerţului sau ONU.

Negocierile ACTA sunt purtate în secret şi nu sunt conduse de nici o organizaţie internaţională, deşi titlul tratatului sugerează că înţelegerea acoperă doar contrafacerea bunurilor fizice (cum ar fi medicamentele), acordul va avea un domeniu mai larg, incluzând infracţiunile privind încălcarea drepturilor de autor în contextul "distribuţiei prin internet şi tehnologia informaţiei".

Documentul "scurs" include o clauză de obligare a furnizorilor de servicii internet (ISP) să ofere informaţii despre suspecţii de încălcare a copyright-ului fără mandat judecătoresc, facilitând astfel industriei muzicale intentarea de procese şi suspendarea site-urilor necomerciale de BitTorrent, precum The Pirate Bay.

Articolele din ziare indică faptul că acordul propus ar da dreptul autorităţilor care răspund de securitatea aeroporturilor şi a frontierelor internaţionale să facă cercetări din oficiu ale laptopurilor, playerelor MP3 şi telefoanelor mobile pentru a descoperi conţinut multimedia piratat. Călătorii ar primi o amendă şi li s-ar confisca sau distruge aparatele.

Comisia Europeană încearcă să obţină un mandat de la Parlamentul European pentru a purta negocierile, deocamdată Parlamentul European se opune, cert este că de la numirea la conducerea Parlamentului European a domnului Martin Schulz, care face parte din grupul social democrat, acest mandat va fi mai greu de obţinut.

Pe 25 septembrie 2008, Consiliul European a adoptat o rezoluţie ostentativ pro-ACTA.

Electronic Frontier Foundation se opune ACTA şi cere mai multă lumină asupra tratatului propus. începând din mai 2008 documente despre ACTA au început să fie publicate pe Wikileaks, iar articole în ziare au apărut imediat după aceasta.

Fundaţia pentru software liber susţine că ACTA va crea o cultură a supravegherii şi suspiciunii. Fundaţia pentru software liber a publicat "Speak out against ACTA" (din engleză, Opunere la ACTA), declarând că ACTA ameninţă software-ul liber.

În septembrie 2008 un număr de grupuri de interese au solicitat părţilor negociatoare ale ACTA să facă public textul acordului, în 26 ianuarie 2011 Comisia Europeană, împreună cu reprezentanţi din 22 de state membre - printre care şi România - (Austria, Belgia, Bulgaria, republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Franţa, Grecia, ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, România, Spania, Suedia and Marea Britanie) au semnat ACTA.

Reprezentanţii nu sunt desemnaţi în mod oficial de către guverne să negocieze sau să semneze ACTA.

Semnarea ACTA nu înseamnă că actul devine oficial, deoarece trebuie deocamdată ratificat de către Parlamentul European. Supunerea spre vot a legii va avea loc în iunie 2012. Respingerea ACTA de către Parlamentul European va respinge ratificarea acestei legi şi introducerea ei în acquis-ul comunitar sau dimpotrivă.