Dezbateri parlamentare

Doamna Ana Birchall:

"România, printre ultimele ţări din lume în ceea ce priveşte promovarea femeilor în politică"

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre prezenţa femeilor pe scena politică din România şi necesitatea egalităţii de şanse într-o societate democratică din Uniunea Europeană la începutul secolului XXI.

Într-un studiu recent dat publicităţii s-a constatat că pe anumite segmente femeile sunt mai bine reprezentate în legislativele din ţări ca Afganistan (27,7%), Cuba (48,9%), Ecuador (41,6%), Nicaragua (42,4%), Mozambic (39,2%), decât în ţări cu o bogată tradiţie democratică ca SUA (24,2%), Franţa (26,2%) sau alte state din Europa. Chiar dacă o parte din aceste ţări au specificate prin Constituţie sau prin legea electorală un anumit număr de locuri ocupate în Legislativ de către femei, diferenţele sunt totuşi semnificative şi nasc anumite semne de întrebare. Evident vă întrebaţi, poate, unde se află România în această statistică? Răspunsul este unul cât se poate de trist, şi anume: România şi al său procent de 13,5% se află în coada acestui clasament, alături de Rusia 13,6%, sub ţări ca Mozambic (39,2%), Cuba (48,9%), Somalia (13,8%), Guineea-Bissau (13,7%), Coreea de Nord (16,3%) sau Afganistan (27,7%). Este inadmisibil ca o ţară din Uniunea Europeană, o democraţie autentică să se afle din acest punct de vedere sub anumite dictaturi sau ţări din Extremul Orient în ceea ce priveşte promovarea femeilor în politică şi egalitatea de şanse.

România a înregistrat progrese semnificative în ultimii ani în ce priveşte implementarea unei legislaţii menite să asigure egalitatea de şanse la toate nivelurile sociale şi în adoptarea unei legislaţii mai bune pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice. Convenţia de la Istanbul, care a intrat în vigoare la 1 august 2014 şi care combate fenomenul violenţei împotriva femeilor, este un proiect care trebuie ratificat urgent şi de Parlamentul României, pe drumul acesta anevoios al egalizării de şanse între femei şi bărbaţi.

Pe lângă aceste progrese vizibile, am considerat că avem nevoie în peisajul legislativ românesc de o lege specifică care să vorbească despre egalitate de şanse. Astfel, propunerea legislativă privind modificarea legii egalităţii de şanse pe care eu am iniţiat-o în primăvara anului 2013, adoptată în toamnă de către Senat şi în curs de adoptare la Camera Deputaţilor, introduce în legislaţie principiile UE în materie de egalitate de gen, fie că vorbim de eliminarea discriminării din sistemul de muncă prin plata egală pentru munca de valoare egală, fie că vorbim de asigurarea şanselor egale la promovare în viaţa politică sau socială. Se va introduce în legislaţie principiul, prezent şi în directivele europene, plăţii egale pentru munca de valoare egală. Acest principiu va avea ca efect eliminarea cazurilor de discriminare salarială în funcţie de gen din societatea românească. Nu este corect ca femeile să câştige un salariu lunar net cu 8% mai mic în medie decât bărbaţii, iar diferenţele în unele sectoare, cum este cel al activităţilor administrative sau transporturile aeriene, să ajungă chiar de peste 25%.

Armonizarea legislaţiei europene cu cea românească în materie de egalitate de gen, prevăzută în propunerea legislativă iniţiată de mine şi semnată de 81 colege şi colegi parlamentari, mai presupune obligativitatea pentru angajatori de a asigura egalitatea de şanse în cadrul relaţiilor de muncă. Discriminarea în privinţa accesului la instruirea şi formarea profesională este interzisă la fel ca orice altă discriminare pe bază de gen la locul de muncă.

Consider că trebuie să depunem toate eforturile pentru a asigura un mediu echitabil şi şanse egale în societate pentru femei şi bărbaţi. Acesta este principalul motiv pentru care am ales să iniţiez această propunere legislativă. Femeile din România au nevoie, fără îndoială, de reglementările acestei iniţiative legislative pentru a beneficia de aceleaşi şanse de promovare ca bărbaţii şi pentru a beneficia de principiul european al plăţii egale pentru munca de valoare egală.

Aşa cum am spus de fiecare dată când am avut ocazia, cercetările de la nivel european ne arată că femeile au devenit principalele victime ale crizei economico-financiare din ultimii ani. Din păcate, femeile sunt încă discriminate în faţa bărbaţilor când vine vorba de salarizare, de promovare în funcţii de conducere, de găsirea unui loc de muncă sau de păstrarea locului de muncă deţinut. Observăm încă destule cazuri de discriminare inclusiv atunci când vorbim despre promovarea femeilor în funcţii de decizie sau în politică, aşa cum arată studiul pe care l-am prezentat în deschiderea declaraţiei mele politice de astăzi.

Vă invit, stimate colege şi stimaţi colegi, să sprijiniţi proiectul meu legislativ şi orice proiect care vizează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Împreună putem arăta lumii că acel indice de 13,5% al prezenţei femeilor în viaţa politică din România este doar unul de conjunctură şi că facem eforturi reale pentru depăşirea acestui vid de democraţie atât la nivel legislativ, cât mai ales la nivel de mentalitate. Aşa cum am mai declarat şi cu alte ocazii, cred cu tărie în potenţialul femeilor din România.

Nu am acceptat niciodată ca o femeie să fie promovată doar pentru că este femeie, dar niciodată nu voi accepta ca o femeie să fie pedepsită şi să nu i se acorde aceleaşi şanse, doar pentru că este femeie! Avem nevoie să încurajăm şi să sprijinim implicarea femeilor în viaţa publică, în politică, fie că vorbim de implicare la nivel local, judeţean sau naţional. Partidele politice au o datorie să sprijine promovarea femeilor în viaţa politică. Femeile din România sunt tenace, puternice, dând dovadă de expertiză, seriozitate şi profesionalism greu de egalat în domeniile lor de activitate. Este nevoie doar ca ele să fie sprijinite, încurajate, promovate şi recunoscute la adevărata lor valoare.