Dezbateri parlamentare

Domnul Adrian Mocanu:

"Interesele românilor nu sunt negociabile"

Atunci când analizăm rezultatele trecutelor alegeri europarlamentare, nu scorurile obţinute de Uniunea PSD-UNPR-PC, PMP sau PNL ne atrag atenţia, ci efectele pe care pare să le aibă, la nivel general, favorizarea electorală a formaţiunilor politice de extremă dreaptă.

Am urmărit, cu maximă îngrijorare, dinamica electorală rezultată din votul dat de europeni în 20 mai şi nu cred că avem, ca români, motive de bucurie pentru viitorul apropiat. În Parlamentul European au intrat mai toţi politicienii de extremă dreaptă, populiştii sau ultranaţionaliştii cunoscuţi din mai multe partide radicale: UKIP (Marea Britanie), Frontul Naţional (Franţa), Zorii Aurii (Grecia), Jobbik (Ungaria) sau Cinci Stele (Italia). Problema cea mai mare este că aproape toate aceste partide radicale amintite au câştigat alegerile europarlamentare în ţările lor. Dacă ne gândim că, spre exemplu, în Franţa, Frontul Naţional a câştigat şi ultimele alegeri locale, vom putea observa că votul din 20 mai nu este numai o opţiune antieuropeană a europenilor, ci şi dovada unui curent din ce în ce mai pronunţat pentru protecţionism, pentru limitarea imigrării, a drepturilor de muncă egale şi a liberei circulaţii a persoanelor.

Alături de bulgari, românii formează categoria cel mai greu pusă la încercare în aceste momente. Deşi majoritatea analiştilor de politică externă subliniază că liderii extremişti sunt, mai degrabă, harnici la discursuri şi inactivi când vine vorba despre iniţiative legislative, clasa politică românească şi elita diplomaţiei noastre trebuie să stea în gardă. Acesta este un moment în care politicienii de acasă pot şi trebuie să ia atitudine în favoarea românilor aflaţi în afara graniţelor ţării.

Cred că există mai multe căi pentru blocarea demersurilor care i-ar putea afecta pe români:

• continuarea şi intensificarea eforturilor diplomatice şi încheierea unor parteneriate speciale cu reprezentanţii ţărilor UE pentru protejarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor;
• organizarea unor mese rotunde cu largă participare europeană, la care să fie invitaţi şi liderii extremei drepte din UE. În cadrul acestor întâlniri, avem şansa să demontăm mitul conform căruia românii, bulgarii sau alte naţiuni ar parazita economia statelor membre dezvoltate;
• conjugarea eforturilor româno-bulgare de acţiune împotriva retoricii xenofobe de tipul celei dezvoltate de UKIP, din Marea Britanie;
• nu în cele din urmă, propun punerea la punct a unei strategii unice pe care să o adopte toţi europarlamentarii români, indiferent de filiaţia politică europeană. Trebuie să evităm exemplele din trecutul apropiat, când voturile unor europarlamentari români au fost date împotriva intereselor româneşti, doar pentru că aceasta a fost direcţia politică impusă de familia din care făceau parte. Indiferent de orientarea PES, PPE, ALDE, europarlamentarii români trebuie să ştie că interesele românilor nu sunt negociabile şi că cetăţenii români trebuie protejaţi atât în interiorul graniţelor naţionale, cât şi în afara acestora.