Dezbateri parlamentare

Domnul Liviu Harbuz:

"Valoarea de simbol a Marii Uniri transcende secolul şi dă viaţă proiectului României moderne"

Momentele eroice, istorice ale neamului românesc au fost dictate de suferinţa acumulată, de preaplinul amarului, şi de forţa de acţiune a românilor, şi de mâna destinului. România a avut un destin aparte, care nu i-a dat răgazul, ca altor ţări, să lucreze în tihnă proiecte, să construiască alianţe, să conteze pe prietenii istorice. Valurile istoriei ne-au aruncat în faţa năvălitorilor, în braţele Fanarului, ne-au dus la porţile Imperiului Otoman, ne-au zvârlit în braţele otrăvite ale Răsăritului, din a cărui îmbrăţişare ucigaşă ne-am smuls pentru a merge către Apus. Vocaţia noastră de europeni a fost explicită de la Ştefan cel Mare, curtat de regatul Veneţiei şi de franci, Mihai Viteazul a înfruntat curtea imperială austriacă, alţi domni pământeni fiind sacrificaţi doar pentru că şi-au iubit ţara şi poporul.

Iluminarea acestor înaintaşi a condus la momentul înălţător de la 1 decembrie 1918, anticipat de spiritul revoluţionar, progresist, reformator al paşoptiştilor, care s-au întors de la Paris, Viena, München sau Roma cu o mai mare dorinţă de propăşire a neamului şi de întregire a ţării.

Valoarea de simbol a Marii Uniri transcende secolul şi dă viaţă proiectului României moderne, pliată pe normele democraţiei şi ale economiei de piaţă. Unii ar fi tentaţi, cu cinism, să ne aducă aminte de înaintaşii romani - Ubi bene, ibi patria, folosind ca argument fals rătăcirea în tranziţie a milioane de români care au ales calea străinătăţii pentru a trăi mai bine. Mai mulţi bani, poate, dar nu la fel de multă dragoste, dor şi drag de neamuri şi locuri în care ştim fiecare piatră şi fir de iarbă. E vina noastră, a politicienilor, că nu adaptăm viteza ofertelor cu cea a cererii, adică nu am constituit acel climat care să permită ca şi aici, la noi acasă, să se trăiască la fel "ca afară".

Mai trebuie ceva şi acest liant se cheamă unire, comuniune de idei şi speranţe, solidaritate şi generozitate, încredere şi susţinere a unor proiecte naţionale, în ultimă instanţă.

Unirea de la 1 decembrie 1918 a fost un act de voinţă şi de conştiinţă, a fost un moment în care inteligenţa politică, iubirea de neam şi ţară, respectul pentru istorie şi previziunea liderilor au fost puse în slujba exclusivă a interesului naţional. Aşa se explică entuziasmul popular purtat atunci cu mândrie, recurent în fiecare an din cei 96 trecuţi prin filtrul istoriei. Aşa se explică sărbătoarea unică împărtăşită de români, oriunde s-ar afla, oricum i-ar chema şi oricare le-ar fi preocupările sau simpatiile. Unic şi înălţător a fost momentul Unirii, unică este trăirea milioanelor de români uniţi sub tricolor, simbol peren al credinţei în neam şi ţară.

La mulţi ani, România, la mulţi ani, dragi români!