Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Eparu:

"Made in Romania - un concept care merită susţinut"

Am constatat câte dezbateri a iscat propunerea unor colegi din Parlament, referitoare la susţinerea producătorilor din agricultură prin închiderea marilor magazine în zilele de weekend, ceea ce a adus în actualitate o problemă cu care ţăranii din România se confruntă de foarte multă vreme. Mafia pieţelor şi monopolul hipermarketurilor sunt aspecte abordate şi analizate în repetate rânduri, din păcate fără a exista o finalitate cu valoare legislativă. De aceea trebuie să salut fondul acestei iniţiative, care mă gândesc, însă, că ar putea fi îmbunătăţită la capitolul soluţii.

Ca simplu cetăţean, pe de-o parte, dar şi în calitate de deputat, reprezentant al cetăţenilor şi, în repetate rânduri, destinatar al plângerilor acestora, consider că este într-adevăr momentul să sprijinim această categorie a micilor producători autohtoni, întrucât rezultatul muncii lor nu este cu adevărat preţuit în ţara noastră. Strategia la care mă gândesc şi care, de ce nu, ar putea face la rândul ei obiectul unei iniţiative legislative, este găsirea unor pârghii care să creeze puntea de legătură între micii producători şi cei care pot transforma marfa lor în una profitabilă pentru toate părţile implicate.

Concurenţa pe piaţă este absolut necesară - monopolul n-a adus niciodată ceva bun. De asemenea, colaborarea este indispensabilă. Este esenţial să nu punem cele două părţi în tabere opuse, ci să facilităm o relaţionare care, pe termen mediu şi lung, s-ar vedea în evoluţia agriculturii la scară mică, un sector destul de vitregit, şi nu de acum. Acum îmi vine în minte un exemplu pe care l-am regăsit, deseori, în reportaje de sezon. Este cazul culegătorilor de cătină, de exemplu, cei care lucrează cu găleata pe aşa-zisele plantaţii din spatele gospodăriei, pentru a aduna fructele atât de căutate şi apreciate peste hotare. Dacă ei şi-au găsit piaţă de desfacere, şi nu în România, pentru câţi alţii nu s-ar putea crea inclusiv aici, în ţară, oportunităţi încurajatoare? Iar una dintre ele ar fi tocmai această facilitare a relaţiei cu marile magazine.

Calitatea de sub însemnul "made in Romania" nu poate fi contestată, din moment ce marii producători exploatează acest simbol cât de mult cu putinţă. În consecinţă, eu consider că adaptarea principiului până la cel mai mic nivel este calea de urmat cu precădere, chiar în defavoarea încercării de a elimina concurenţa prin impunerea de restricţii de tipul limitării programului sau altele asemenea.

Trebuie să-i acordăm micului producător locul meritat pe piaţă, aşa cum el, la rândul său, trebuie să înţeleagă faptul că reuşita trebuie corelată cu nişte standarde de calitate. Cadrul legislativ ar trebui să-i asigure intrarea în depozitele marilor magazine, iar acestea ar trebui să acorde ceva mai mult credit produselor româneşti, o alternativă mai ieftină şi mai sănătoasă. Cred că acesta este punctul de plecare pentru o abordare constructivă a strategiei despre care vă vorbeam şi care, să spunem drept, nu este nicidecum o premieră. În Europa a devenit deja obişnuinţă promovarea soiurilor şi produselor tradiţionale care la noi fac, deocamdată, doar obiectul târgurilor ocazionale - de altfel, o soluţie excelentă de promovare.

Ideea de protejare a produselor româneşti este valoroasă, doar că modalitatea de a o pune în practică trebuie temeinic cumpănită. Am putea obţine rezultate mai bune lărgind accesul produselor autohtone în supermarketuri decât restricţionând accesul la produsele de import prin limitarea programului acestora.