Dezbateri parlamentare

Domnul Florin Mihail Secară:

"Mulţumim, eroi ai Revoluţiei române! Vouă vă datorăm libertatea"

Săptămâna viitoare se împlinesc douăzeci şi cinci de ani de la momentul în care tinerii studenţi timişoreni au ieşit în piaţă anunţând finalul unui regim nedrept şi întunecat pentru istoria noastră şi au prefigurat victoria celor care au sperat până în ultima clipă că libertatea va fi câştigată. "Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!" este ecoul care încă se mai aude şi astăzi în inimile celor care au trăit momentul Revoluţiei şi care au crezut în valorile democraţiei.

Din păcate, în decembrie 1989, preţul plătit pentru libertatea de care ne bucurăm astăzi a fost unul extrem de mare. În decembrie 1989, libertatea s-a plătit cu sânge, iar democraţia s-a plătit cu viaţa tinerilor care s-au strâns în pieţele marilor oraşe. Miile de tineri care s-au jertfit aşteaptă şi astăzi de la noi să ne ridicăm la înălţimea aspiraţiilor lor de atunci.

Trecând în revistă acest sfert de secol care s-a scurs de la căderea celui mai negru şi nedrept regim, regimul comunist, putem spune că România de astăzi nu mai seamănă aproape deloc cu România de la finalul anilor ‘80. Chiar dacă suntem extrem de exigenţi cu noi înşine şi ne dorim ca lucrurile să meargă şi mai bine, nimeni nu poate contesta faptul că România este astăzi membră a Uniunii Europene şi a Alianţei Nord-Atlantice graţie poporului român, a dorinţei şi eforturilor sale. Nimeni nu poate contesta faptul că România a devenit factor de stabilitate în regiune şi un partener strategic cheie în relaţia cu Statele Unite ale Americii. De asemenea, în contextul în care ieri am sărbătorit 23 de ani de la aprobarea prin referendum a Constituţiei României, trebuie apreciat că România este stat de drept, ale cărui instituţii continuă să se consolideze în interesul propriilor cetăţeni.

Aşadar, dacă eroii Revoluţiei ne-ar întreba astăzi ce am făcut noi cu libertatea pentru care ei şi-au dat viaţa, cred că putem să le enumerăm o multitudine de realizări, dar nu ar trebui să le ascundem faptul că mai avem încă multe neîmpliniri pentru care ar trebui să depunem tot efortul să le rezolvăm. Dintre acestea se detaşează, ca importanţă nivelul încă extrem de scăzut al standardului de viaţă al românilor. Vă aduc aminte că nicio ţară care a aderat la Uniunea Europeană nu a avut un ataşament şi un optimist atât de ridicat ca România, ca poporul român. Această dorinţă a fost legată în primul rând de speranţa că aderarea la Uniune va aduce şi prosperitatea atât de mult aşteptată. În 16 decembrie 2004, România a încheiat negocierile de aderare la Uniunea Europeană, iar de la 1 ianuarie 2007 a aderat efectiv, însă bunăstarea mult aşteptată nu a venit nici astăzi, iar dacă sporadic ea a venit, aceasta nu s-a răsfrânt în mod egal asupra tuturor românilor. Mai mult decât atât, sărăcia a rămas o constantă în România, pentru care guvernele din ultimii douăzeci şi cinci de ani nu au avut întotdeauna cele mai potrivite soluţii.

Cred cu putere că este de datoria noastră, a celor care-i reprezentăm pe români, să generăm acele politici şi pachete legislative care să redistribuie într-un mod echitabil veniturile în societate şi care să asigure dezvoltarea echilibrată a tuturor regiunilor ţării, a tuturor categoriilor sociale, a tuturor românilor. O Românie puternică nu se va construi cu o polarizare socială extremă în care unii, tot mai puţini, devin tot mai bogaţi, iar alţii, tot mai mulţi, devin tot mai săraci. Când clasa politică din România va găsi soluţii şi la această problemă, cred că vom putea să le spunem eroilor Revoluţiei că sângele lor nu s-a vărsat degeaba.