Dezbateri parlamentare

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Măsuri europene pentru combaterea traficului de fiinţe umane"

În ultima perioadă, la nivel european, există o preocupare deosebită în ceea ce priveşte traficul de persoane, după ultimul raport dat publicităţii de Europol. Anul trecut, Comisia Europeană a propus cadrul legislativ necesar combaterii traficului de persoane, instituind măsuri sancţionatorii drastice pentru aceste fenomene antisociale, stabilite pe trei niveluri diferite de sancţionare. Potrivit ultimelor rapoarte prezentate la sesiunea generală a ONU de către OIM, OSCE şi alte organisme şi instituţii internaţionale, fenomenul reprezentat de traficul de persoane a luat amploare atât de mare încât, în opinia experţilor, câştigurile obţinute de traficanţi pe această cale au ajuns să le depăşească pe cele obţinute din contrabanda cu droguri.

Din punctul meu de vedere, traficul de fiinţe umane are rădăcini adânci în condiţiile sociale şi economice ale societăţii, ceea ce înseamnă că prima condiţie a prevenirii fenomenului este refacerea economiei, ceea ce ar duce şi la reducerea numărului de persoane din grupurile vulnerabile. Ţinând cont de faptul că un asemenea demers presupune strategii ample, la nivel comunitar şi la nivel naţional, desfăşurate pe termen mediu şi lung, educaţia rămâne cea mai la îndemână cale de a ajuta grupurile cu un înalt risc şi persoanele vulnerabile. Educaţia de prevenire a traficului în şcoli este de o importanţă deosebită, pentru ca potenţialele victime să fie îndepărtate de pericol.

În plan regional, criza din Balcani din ultimul deceniu a favorizat dezvoltarea fenomenului, România fiind citată ca ţară generatoare, dar şi de tranzit, a marilor reţele de trafic de femei, provenind îndeosebi din Asia, dar şi din ţările vecine (Ucraina, Moldova sau Belarus).

În România, ca în majoritatea ţărilor est-europene, tranziţia spre o societate democratică şi trecerea la o economie de piaţă au dus la scăderea calităţii vieţii, la nivel de individ. Numărul locurilor de muncă a scăzut dramatic, iar rata şomajului a crescut. Datele statistice arată că cele mai afectate sunt femeile, ele fiind primele date afară din servicii. Un motiv al migraţiei lor spre marile oraşe sau spre alte ţări, în afară de lipsa unor oportunităţi de a găsi de lucru în localitatea de reşedinţă, este şi lipsa unei educaţii care să pregătească tinerele fete şi femei confruntate cu asemenea situaţii de criză. Sărăcia şi lipsa unei perspective se accentuează, se ajunge la violenţă, la dezmembrarea familiilor, la fuga de acasă. De asemenea situaţii profită proxeneţii organizaţi în reţele naţionale şi transfrontaliere. De aici şi până la situaţia de a deveni victimă a traficului este un pas. În unele situaţii, ele sunt atrase cu promisiuni, cu vorbe frumoase. În altele, tinerele sunt răpite, ameninţate şi forţate să treacă graniţa pentru a fi exploatate sexual.

Guvernul României a aprobat ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, a Protocolului adiţional privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special a femeilor şi copiilor, precum şi a Protocolului adiţional privind traficul de migranţi pe cale terestră, a aerului şi pe mare, adoptate la New York, la 15 noiembrie 2000. Cele trei documente reprezintă instrumente internaţionale deosebit de importante în lupta împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi conţin reglementări avansate, determinate de dorinţa adaptării mijloacelor de luptă la noile forme şi modalităţi organizate, transnaţionale, de săvârşire a infracţiunilor.

Principalele prevederi ale Convenţiei ONU se referă la definirea unor noţiuni de drept penal legate de fenomenul criminalităţii transnaţionale organizate, stabilirea criteriilor care determină caracterul transnaţional al unor infracţiuni, măsurile ce trebuie luate la nivel naţional pentru incriminarea participării la un grup infracţional organizat, a spălării produsului infracţiunii, a corupţiei, precum şi împiedicarea bunei funcţionări a justiţiei, măsurile ce se impun în vederea confiscării produselor infracţiunilor, cooperarea internaţională - extrădarea, transferul persoanelor condamnate, asistenţa judiciară, anchetele comune, tehnicile de anchete speciale, transferul procedurilor penale, cooperarea între serviciile de investigaţii şi reprimare.