Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 18 februarie 2014
- Sumarul şedinţei
- Stenograma completă
- publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.15/2014
Video - Flash & IOS
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 18 februarie 2014 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 18 februarie 2014
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.89 | Ionel Arsene - declaraţie politică privind "motivele pentru care anul 2014 trebuie să marcheze începutul închiderii unei falii deschise în societatea românească de regimul Traian Băsescu"; | ![]() |
||
Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta
|
În declaraţia de săptămâna aceasta aş vrea să vă vorbesc despre motivele pentru care anul 2014 trebuie să marcheze începutul închiderii unei falii deschise în societatea românească de regimul Traian Băsescu. O falie între cetăţenii săi, pe care preşedintele încearcă sistematic s-o menţină deschisă prin atacuri la adresa Guvernului sau prin acţiuni îndreptate împotriva unora dintre partidele care compun Uniunea Social-Liberală. În urmă cu doi ani, după alegerile din vara şi toamna anului 2012, USL reuşea, prin câştigarea scrutinelor, să încheie o grea perioadă pentru cetăţenii români, în care au aflat de la televizor, prin intermediul preşedintelui Traian Băsescu, că li se taie salariile sau le scad pensiile. Sau, tot prin intermediul mass-mediei, au aflat cum viaţa era dificilă numai pentru ei, dar extraordinară pentru protejaţii regimului, care o duceau cât se poate de bine din afacerile cu statul. Ştim cu toţii că românii nu meritau aşa ceva. De aceea, Guvernul condus de Victor Ponta a avut printre principalele obiective repararea acestei situaţii. Rezultalele economice ale anului 2013, prezentate săptămâna trecută, arată că România a avut un parcurs chiar mai bun decât se aştepta iniţial. Dar mai arată ceva, că un guvern eficient, necontrolat de Traian Băsescu, poate să obţină rezultate foarte bune şi poate face ceea ce românii aşteaptă de la el. Astfel, în 2013, ţara noastră a reuşit să obţină o creştere a produsului intern brut de 3,5%, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, procent de două ori mai mare chiar decât cel estimat iniţial. În 2013, inflaţia a atins un nivel de numai 1,55%, cel mai mic de după Revoluţie. Comparativ, în 2010, anul în care preşedintele a făcut fatidicul anunţ privind pensiile şi salariile şi, de asemenea, anul în care România era condusă de Guvernul lui Emil Boc, inflaţia atingea neverosimila cifră de 7,96%. Mai mult chiar, în prima lună a acestui an rata inflaţiei a fost de numai 1,06%. Tot anul trecut, România a atins cel mai mare grad de absorbţie a fondurilor europene de până acum, 33,47%, mai precis. Cât a fost acesta în 2009, în timpul Guvernului Boc şi în anul în care Traian Băsescu obţinea un nou mandat de preşedinte? 0,85%. Dar în 2010? Doar 2,38%! Totodată, în 2013 investiţiile străine directe au crescut cu 27% faţă de 2012, ceea ce arată ca România a reuşit să devină, din nou, o ţară atractivă pentru investitorii străini. În ceea ce priveşte investitorii străini, săptămâna trecută am avut exemplul perfect pentru cât de mult rău poate face preşedintele Băsescu printr-o simplă declaraţie. Am aflat de la acesta că Renault şi-ar putea reloca investiţia din România pentru că este nemulţumit de infrastructură. Informaţia a fost dezminţită categoric atât de reprezentanţii investitorului francez, cât şi de premierul Victor Ponta. Dar nu putem să nu ne întrebăm ce vină au angajaţii uzinelor Dacia? De ce trebuie să vină şeful statului să-i anunţe pe ei, pe familiile lor şi pe toţi cei care depind de producţia auto de la Mioveni că ar putea rămâne fără slujbe? Culmea este că actualul Guvern a demarat deja procedurile pentru construirea infrastructurii de care au nevoie uzinele Dacia, dar preşedintele a pus batista pe ţambal în ceea ce priveşte guvernele anterioare ale PDL care n-au făcut nimic în acest sens. Patru miniştri de la PDL s-au perindat la Ministerul Transporturilor din 2005 până în 2012. Mă îndoiesc că preşedintele nu şi-i mai aminteşte pe colegii săi Gheorghe Dobre, Radu Berceanu sau Anca Boagiu. Rezultatele economice bune din 2013 s-au reflectat şi în veniturile românilor, dar şi în locurile de muncă ale cetăţenilor noştri. Dacă în perioada ianuarie 2009-aprilie 2012 în România au dispărut 530.000 de locuri de muncă stabile în economie, în perioada mai 2012-noiembrie 2013 s-au creat 80.000 de astfel de locuri de muncă. Asta în timp ce rata şomajului a fost menţinută la una dintre cele mai mici cote din întreaga Uniune Europeană. Dar poate cele mai importante cifre ale anului trecut sunt cele despre pensii şi salarii. Aproape un milion de români au beneficiat de creşterea salariului minim cu 14%. Coaliţia de guvernare a arătat că îşi respectă promisiunile şi a reîntregit salariile bugetarilor. În ceea ce priveşte veniturile vârstnicilor noştri, punctul de pensie a crescut peste rata inflaţiei, iar pensia medie a crescut în 2013 faţă de 2012. Programul de reducere a ratelor la creditele bancare, pe care guvernul l-a anunţat acum două săptămâni, este încă o măsură care vine în sprijinul românilor care trăiesc în condiţii dificile şi care au fost grav afectaţi de deciziile din 2010 ale lui Traian Băsescu şi premierului Emil Boc, de a le tăia salariile. Din punctul meu de vedere, 2014 are o dublă importanţă. Este anul în care Guvernul poate să-şi continue programul pentru dezvoltarea economică a României cu rezultate, sperăm noi, chiar mai bune decât cele de anul trecut, dar şi în anul în care actualul preşedinte îşi încheie mandatul. 10 ani în care românii au aflat că trebuie să se urască între ei sau că trebuie să le fie teamă pentru viitorul lor când vorbeşte Băsescu la televizor. Din păcate, sunt convins că până în noiembrie şeful statului va continua să se implice activ în a le face rău cetăţenilor noştri şi va continua să încerce să destabilizeze scena politică în favoarea partidului său Mişcarea Populară, demonstrând în continuare că ţine mai mult la viitorul său politic decât la soarta românilor. |



