Dezbateri parlamentare

Domnul Ion Călin:

"Ziua Drapelului Naţional"

La data de 20 mai 1998, prin aprobarea Legii nr. 96, ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Naţional.

Recunoaşterea Zilei Drapelului Naţional începe odată cu anul 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării şi când domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea "de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii."

În timpul Revoluţiei de la 1848 tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo - democratice (1848 - 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea Decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.

Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionate lozinca: "Frăţia": "Dreptate - Frăţie" şi dându-i denumire de "stindard al libertăţii".

Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.

Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor, iar cele trei culori împărţite în mod egal, ceea ce reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect. Pe lângă ţara noastră au mai existat alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.

Ne-am obişnuit să vedem un drapel arborat la fiecare colţ de stradă, la intrarea în instituţii sau arborat în oraşe la sărbătorile naţionale, însă, din păcate, drapelul naţional reuşeşte rareori să mai adune românii sub proiecte naţionale. Este încă o dovadă că am uitat valorile naţionale, că ne depărtăm de cele umane.

Mândria de a fi român o regăsim astăzi în fiecare moment în care drapelul naţional este ridicat cu onor, fie că vorbim de festivităţi obişnuite, de celebrarea unor victorii ale românilor sau de comemorarea unor eroi, pentru că drapelul se distinge prin semnificaţie, profunzime şi încărcătură spirituală.

De aceea am dorit să marchez această zi în care se sărbătoreşte unul din simbolurile naţionale care le-a insuflat românilor dragoste de ţară, dorinţa de unitate şi independenţa. Noi, generaţiile de azi să fim demni păstrători ai valorilor şi promotori ai intereselor româneşti.