Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 10 martie 1998
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 10 martie 1998 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 10 martie 1998
| 1. | Intervenţii ale domnilor deputaţi: | ![]() |
|||
![]() |
1.9 | Petru Bejinariu - intervenţie intitulată "Îngrijorări pe termen lung"; | ![]() |
||
|
Vă mulţumesc. Urmează domnul Bejinariu Petru la cuvânt. Domnul Ilie Neacşu este prezent, de la P.R.M.? Aveţi cuvântul, domnule deputat. |
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Intitulez intervenţia mea: "Îngrijorări pe termen lung". În decursul istoriei sale biologice şi sociale, omul a învăţat să lupte, prin cercetări şi descoperiri, prin invenţii şi tehnică, pentru progresul vieţii şi prin ele a adus şi grave prejudicii naturii şi legilor ei. În intervenţia de astăzi ne oprim la unul din aceste prejudicii: alimentaţia superindustrializată. Hormonii de creştere şi alţi biostimulatori, utilizarea de stârvuri în alimentaţia animalelor de carne, sistemul de reciclare în incubatoarele superindustrializate şi alte tehnici, fac din sursa de hrană a omului un produs hipersintetic şi foarte îndepărtat de natură. În realizarea acestor produse sintetice, reciclarea biologică, manifestată de când lumea este lume vie, s-a înlocuit cu reciclarea industrială, care înseamnă modificarea prin ingrediente tehnice şi compoziţie a produsului destinat consumului. În locul produsului alimentar natural, carnea de pasăre sau mamifer, bunăoară, provenite din animale crescute în curtea gospodarului sau în complexul zootehnic, aducem pe masa noastră produsele unor procese de creştere forţată, antibiologice, suspecte de orice, mai puţin de calitatea de a fi conforme cu natura. Prin noul peisaj al produselor alimentare, de la "nevinovata" Coca-Cola, mereu în mână la copii, la alimentele superindustrializate, oamenii se îndepărtează tot mai mult de natural şi intră în zona sinteticului, care este atât de impropriu. Este firesc să mă întreb dacă aceste scurte relatări reprezintă o problemă politică, de prezentat în Camera Deputaţilor. Şi răspund: cu siguranţă că reprezintă o problemă de politică economică şi, asociată cu evoluţia structurii demografice, cu problemele actuale de lingvistică şi de politică externă, devine problemă de sociologie, de viitorologie şi de istorie. Dacă nu mai avem complexe zootehnice, dacă nu mai subvenţionăm cum se cuvine agricultura, dacă nu sprijinim crescătorii de animale, dacă nu mai avem carne şi alte produse şi le importăm, de altfel admirabil împachetate, cu mare design, vechi şi din belşug, toate fac parte din politica actualei puteri. Primele consecinţe: cazuri de malformaţii, naşteri de monştri, mutaţii, implicaţii în schizofrenie şi psihoze cu comportament depresiv, apariţia numai în anul 1997 a 120 de noi tulpini bacteriene şi a peste 300 tulpini virale şi din cauza consumului de medicamente. Se dezvoltă, prin urmare, două urmări, ambele grave: 1) să cumpărăm carne cu creştere biostimulată de la străini, devenind o piaţă de desfacere cu preţuri reaşezate, treptat, tot mai mari; 2) să scadă rezistenţa imunitară a organismului, prin alimentaţie cu produse sintetice. Ambele urmări sunt în desfăşurare. Acum credem că este necesar: Parlamentul să fie lăsat să construiască legislaţia necesară economiei de piaţă, democraţiei şi statului de drept, Guvernul să asigure, prin politica sa, locuri, condiţii de muncă şi perspective pentru populaţia ţării şi să gestioneze gospodăreşte averea României, dacă este capabil, dacă nu, să lase pe altul, iar copiii şi tinerii să fie formaţi în spiritul conform cu natura şi conform cu munca. Mulţumesc. |



