Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu Ciontu:

Invit la microfon pe domnul deputat Napoleon Pop, se pregăteşte doamna deputat Constanţa Popa.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Recente tensiuni sociale în teritoriu şi Bucureşti readuc în centrul atenţiei domeniul minier a cărui restructurare este departe de a-şi fi atins scopurile, respectiv: redimensionarea optimă, faţă de piaţă şi costuri, a exploatărilor şi producţiei; crearea de locuri de muncă alternative pentru disponibilizaţi; asigurarea de venituri individuale pentru o viaţă decentă a membrilor comunităţilor locale arondate activităţii miniere şi restructurarea sectorului minier în direcţia reechilibrării dezvoltării locale, proces prin care închiderea unor exploatări miniere să se facă paralel cu sprijinirea apariţiei, dezvoltării şi consolidării de noi activităţi economice şi de servicii, eficiente şi cu piaţă de desfacere.

Alternanţele la guvernare şi rezultatele obţinute în restructurarea sectorului minier demonstrează că, dincolo de efortul şi resursele materiale relativ semnificative consumate conjunctural de diferite guverne, şi la această dată ne confruntăm cu o lipsă de abordare coerentă şi, mai ales, integrată a domeniului în discuţie.

De fiecare dată, sectorul minier parcă a fost scos din contextul general, stimularea restructurării acestuia limitându-se la o izolare relativă şi pe termen scurt a efectelor negative ale acestuia, uitându-se că acesta – sectorul minier – este numai o verigă într-un lanţ de activităţi mult mai complexe şi conexe.

Pe de altă parte, construcţia instituţională făcută special pentru restructurarea sectorului minier – şi aici amintim Comisia Centrală Tripartită din ramura Mine-Geologie, Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea şi Implementarea Programelor de Reconstrucţie a Zonelor Miniere sau Agenţia Resurselor Minerale – alături de structurile administraţiei centrale şi locale partenere, cu atribuţii în domeniu, s-a oprit exact la momentul implementării de proiecte concrete, asistenţa tehnică şi financiară nefiind finalizată corespunzător.

Că lucrurile nu funcţionează în folosul beneficiarilor restructurării sectorului minier este dovedit de o nouă tentativă a Centralei Naţionale Confederative a Sindicatelor Miniere din România de a face apel la toate partidele parlamentare, ca o eventuală nouă strategie de restructurare să se bucure de un sprijin politic mai profund, depăşind ciclurile electorale şi conjuncturile de guvernare.

Într-adevăr, politica paşilor înainte, alternaţi cu opriri foarte dese – din motive electorale şi financiare – a adus mari deservicii tranziţiei economiei naţionale, inclusiv restructurării sectorului minier.

Salutăm cele două documente elaborate de CNCSMR şi "Strategia de dezvoltare socio-economică a văii Jiului" elaborată de Ministerul Industriei şi Resurselor, însă existenţa lor demonstrează că probleme există în sectorul minier şi că acestea se pot acutiza.

Simpla lor negociere şi juxtapunere nu este însă suficientă, aceste lucruri fiind făcute şi în anii anteriori cu rezultatele deficitare cunoscute.

Credem că, în prezent, toate părţile care se pot implica au devenit mai înţelepte şi, în acest context, parlamentarii PNL sugerează, inclusiv pornind de la propunerile sindicale, că restructurarea sectorului minier trebuie să urmeze o strategie completă, multianuală, bazată pe obiective, proiecte şi finanţări, care, o dată stabilite, nu mai pot deveni obiect al conjuncturilor de putere şi al manevrării electoratului la momentul alegerilor cu promisiuni deşarte.

Solicitarea unui nou acord între sindicate şi partide, peste guvern, vizează tocmai necesitatea manifestării unei noi voinţe politice a tuturor partidelor parlamentare, şi nu numai, cu bătaie lungă, neinfluenţată de alternarea la putere, prin care să se asigure tocmai stabilitatea şi continuitatea acţiunii oricărui executiv de acum încolo, în ducerea la îndeplinire întocmai şi până la capăt, a unei strategii de restructurare a sectorului minier.

Un exerciţiu în acest sens din partea specialiştilor parlamentari ai tuturor partidelor se dovedeşte extrem de necesar, iar eu personal mă voi adresa direct comisiilor de specialitate parlamentare pentru ca, fără a mai inventa forme fără conţinut, să definim o politică consistentă cu privire la viitorul sectorului minier, în cadrul strategiei dezvoltării social economice pe termen mediu şi lung al României în curs de implementare.

Având un astfel de reper, care dă roade, dar mai ales conştiinţa unui exemplu bun al unei negocieri politice multilaterale, a ne aşeza la masă cu specialiştii confederaţiei naţionale amintite este un gest necesar imediat.

Ceea ce va degaja această negociere nu înseamnă că va i poteca pincipiile de politică economică ale unui partid sau altul, dar fixând cu seriozitate obiectivele şi finanţarea unei reale şi benefice restructurări a sectorului minier, vom avea un scop doctrinar cert şi angajant pentru viitorul unor importante categorii socio-profesionale de cetăţeni ai României. Prin forţa lucrurilor, aceştia au fost implicaţi într-un sector de activitate dificil, iar astăzi unii dintre ei sunt nevoiţi să se despartă de minerit, însă cu siguranţa unor alternative certe de a munci şi trăi decent într-o ţară liberă, democratică.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.