Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 17 decembrie 2002
- Sumarul şedinţei
- Stenograma completă
- publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.182/2002
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 17 decembrie 2002 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 17 decembrie 2002
| 1. | Intervenţii ale domnilor deputaţi: | ![]() |
|||
![]() |
1.9 | Nicolae Leonăchescu - intervenţie cu titlul "Groparii democraţiei"; | ![]() |
||
|
Îi dau cuvântul domnului Nicolae Leonăchescu, va urma domnul Ion Bozgă. Domnii deputaţi Emil Rădulescu şi Eugen Nicolaescu vor depune la secretariat declaraţiile politice. |
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Onorat auditoriu, "Groparii democraţiei" este titlul intervenţiei mele. Mi-a fost dat să cunosc foarte bine realităţile din oraşul Topoloveni, judeţul Argeş. Statutul de parlamentar mi-a oferit ocazia să cunosc oameni din diferite straturi sociale, să aflu nemulţumirile şi speranţele locuitorilor şi să analizez modul de soluţionare a cererilor acestora de către administraţia locală. Oraşul Topoloveni are şi o istorie aparte, cu accente dramatice după cel de al doilea război mondial. Revoluţia din decembrie 1989 nu a vindecat rănile trecutului, speranţele oamenilor s-au spulberat, societatea este atomizată. Nu căutaţi în Topoloveni mugurii democraţiei, aşa ceva nu există! Un primar primitiv a îngropat democraţia şi a instaurat teroarea. El nu stimulează schimbul de idei, ci profesează reducerea la tăcere. Nu veţi găsi în Topoloveni decât un singur sediu de partid, cel al Partidului Social Democrat, care l-a propulsat primar. Celorlalte partide li se refuză sistematic repartizarea unor sedii şi, de aceea, viaţa politică din Topoloveni are o singură culoare - aceea a terorii partidului unic. La fiecare solicitare, primarul rânjeşte, desprins de realităţi: "Ce o să-mi faceţi? Vă îngrop în bani pe toţi! N-aveţi voi oamenii pe care îi am eu!" La Oficiul poştal din Topoloveni, salariaţii refuză cererea unor orăşeni de a face abonamente la săptămânalul "România Mare". Au fost ameninţaţi, se zice, de primarul din Topoloveni că vor fi pedepsiţi. În mandatul trecut, 1996-2000, poştaşii din Topoloveni au refuzat să primească şi să expedieze telegrame adresate liderului Partidului România Mare, senatorului Corneliu Vadim Tudor. Nu conta structura puterii, primarul era acelaşi... Organizaţia Partidului România Mare din Topoloveni s-a întărit. Şedinţa din 15 decembrie 2002 s-a ţinut, însă, în ilegalitate, la Leordeni, pentru că în oraşul Topoloveni primarul nu respectă nici o lege, îşi bagă zvonacii în aceste şedinţe, îi asmute, îi obligă la acte antidemocratice. Cum se formulează o critică la adresa primarului din Topoloveni, începe vânătoarea împotriva celui care a îndrăznit aşa ceva. Presiunea psihologică, ameninţările, dispreţul faţă de interlocutor, batjocorirea grobiană a celor săraci, neacordarea unor drepturi legale, excluderea de la ajutorul social, tonul arogant şi sfidător, atitudinea de mancurt etc., toate acestea fac parte din panoplia acestui primar. Un intelectual de elită din Topoloveni, Iacob Cârciumărescu, a scris admirabile pagini de istorie despre localitatea aceasta. Primarul nu l-a băgat în seamă şi nu l-a ajutat în nobilul său act de cultură. Ba, mai mult, nu i-a dat dreptul care i se cuvenea din pământul familiei sale. A murit, bietul om, în dispreţul primitivului primar, care nu înţelege să sprijine actul de cultură. La căminul cultural, activităţile de gen sunt file de istorie din alte epoci. Primarul din Topoloveni refuză să primească multe cereri ale celor care l-au votat, ba, mai mult, recurge şi la ameninţări. Multe ar fi de spus despre primarul din Topoloveni şi suficienţa stilului de om al trecutului care blochează evoluţiile spre progres în mentalităţi. Cum îl cheamă? Nu merită să-i pronunţăm numele! Reţineţi doar că este un gropar al democraţiei, care nu a auzit de dreptul al libera gândire şi exprimare! Ca groparul din Topoloveni sunt mulţi primari, care nu s-au debarasat de stilul inchizitorial de muncă practicat de unii lucrători ai regimului totalitar comunist. Nu departe, într-un alt orăşel al judeţului, un alt gropar al democraţiei terorizează alegătorii, care, democratic, l-au instalat în jilţul primăriei. Groparii democraţiei au uitat că în campania electorală au promis să conducă împreună cu alegătorii. Au învăţat să terorizeze, să ameninţe, să mituiască, să ducă portbagaje întregi cu peşcheşuri mai marilor lor; au învăţat ce este privatizarea în folos personal şi folosirea banului public pentru ei şi ai lor. Groparii democraţiei au făcut purificarea politică în localităţile pe care le administrează sub încurajatoarea umbrelă a şefilor lor, au creat o lume cu o singură culoare, de entropie zero, de care fug atât vârstnicii cât şi tinerii. Pentru asta au făcut tinerii revoluţia? Pentru groparii democraţiei sărăceşte populaţia? Până când? Vă mulţumesc. |
|
Vă mulţumesc. |



