Dezbateri parlamentare

Doamna Daniela Popa:

Domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pachetul de legi privind reforma din sistemul sanitar, propus de ministrul Eugen Nicolăescu, suscită în continuare discuţii, lucru firesc, ţinând seama de importanţa acestui sector de activitate.

După dezbaterile publice care au durat mai mult de o lună de zile, care au constat în întâlniri cu peste 4000 de oameni din domeniu, medici, profesori universitari, directori de spitale, desfăşurate în 8 centre istorice, concluzia este că peste 90% din cei cu care s-a discutat sunt de acord cu necesitatea reformei radicale în sistemul medical.

Există un grup de contestatari vehemenţi ai reformei din sănătate, lucru normal în ultimă instanţă într-un stat democratic. Cu toate acestea, dacă analizăm componenţa acestui grup, vom avea surpriza de a constat că este format din directori de spitale care deţin aceste funcţii de foarte mulţi ani şi care administrează fonduri de mii de miliarde de lei şi care în acelaşi timp au titluri universitare.

Directorii de spital, înainte de a apariţia acestui pachet delegi în forma propusă, se plângeau în toate ocaziile cât de greu este să conduci un spital, cât de mică este indemnizaţia de conducere şi cât timp trebuie alocat pentru această activitate. Acum, când trebuie să renunţe la aceaste funcţii, vin cu argumente de tot felul, încercând să abată atenţia de la problema de fond, şi anume că sistemul este în dificultate şi că este nevoie de schimbări profunde.

Legat de această dezbatere am constatat că întreaga mass-media a prezentat în majoritate punctual de vedere al celor care nu sunt de acord cu pachetul de legi, în speţă, profesori universitari, directori de spital, ceea ce mi se pare incorect. Ministrul Eugen Nicolăescu a fost aproape de unul singur în această luptă dată prin mass-media, deşi mai există susţinători şi printre profesorii universitari, printre directori, printre medici precum şi printre parlamentari.

Este evident că toate încercările de a rezolva problemele din domeniul sanitar întreprinse pe parcursul ultimilor 16 ani nu au fost încununate de succes, ci, dimpotrivă, s-a mers din rău în mai rău. Se fac referiri la subfinanţările din sistem. Este adevărat că sistemul are nevoie de mai mulţi bani, dar doresc să vă aduc la cunoştinţă următoarea situaţie. În anul 1999, s-au cheltuit în sistemul sanitar 1,3 miliarde euro, iar în anul 2004 - 2,7 miliarde euro (am dat cifrele în euro pentru a scoate din ecuaţie inflaţia). S-a văzut o îmbunătăţire a situaţiei din sistem? Spunem cu tărie că nu.

Legat de subfinanţarea din sistem şi de lipsa de autonomie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pun o întrebare retorică: unde a fost Asociaţia directorilor de spitale, profesorii universitari, directorii, în anii 2002-2003 când s-au scos din sistem peste 25 mii de miliarde de lei, unde au fost atunci când CNAS era o entitate autonomă şi a fost trecută în subordinea Ministerului Sănătăţii, unde au fost atunci când 5,5 milioane de pensionari au fost scoşi din sistemul de contribuabili la asigurările sociale de sănătate? Se pare că în acel moment, grija pentru situaţia din sănătate nu era cea prioritară. Prioritatea era executarea dispoziţiilor date de guvernarea Năstase.

În această situaţie, este evident că sunt probleme în domeniul managementului şi că aici este sectorul în care trebuie umblat şi schimbat. Un alt aspect pe care vreau să-l abordez este acela legat de trecerea pachetului de legi prin asumarea răspunderii guvernamentale. Suntem de acord că cel mai bine ar fi fost ca acest pachet de legi să fie trecut prin dezbateri în plenul celor două Camere, întrucât ştim că nici un iniţiator nu poate face o lege perfectă. Întotdeauna există loc de mai bine şi e posibil să mai fie idei constructive privitoare al acest pachet de legi.

Având ca exemplu modul în care a fost aprobat în Parlament Regulamentul Camerelor, când s-a abuzat de răbdarea, nervii, timpul tuturor parlamentarilor şi exploatând la maximum prevederile regulamentare, ne-am dat seama de lipsa de preocupare a Opoziţiei de a finaliza lucrurile bine şi în timp util.

De asemenea, având în vedere modul în care a fost adoptat bugetul, uneori ajungându-se în situaţii în care un coleg parlamenar a ieşit la tribună de 30-40 de ori într-o şedinţă, nu putem risca ca acest pachet de legi să fie înmormântat în Parlament prin discuţii interminabile.

Ne asumăm responsabilitatea de a trece acest pachet de legi pentru a putea fi pus în aplicare, începând cu 1 ianuarie 2006.

Credem că sistemul de sănătate are nevoie de o asemenea reformă radicală şi de aceea consider extrem de necesară adoptarea cât mai rapidă a acestui pachet de legi.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.