|
Domnul Dumitru Bentu: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Mulţumesc şi colegilor îngăduitori. Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "IMM-urile". Relativ recent în Camera Deputaţilor a avut loc, în premieră, o dezbatere parlamentară axată pe tema atât de relevantă, dar şi sensibilă a IMM-urilor. Oscilând, ca abordare, între o moţiune simplă şi simpozion, activitatea respectivă s-a dorit o reliefare a "interesului" Guvernului faţă de acest sector important al economiei, dar şi a unor realizări "deosebite" în domeniu. Numai că realitatea este departe de unele prezentări festiviste, iar perspectivele sunt gajate de servituţi financiare capabile să menţină îngrijorarea la rang de obiectiv strategic. Guvernul doreşte să sprijine sectorul IMM-urilor întrucât acesta "reprezintă o soluţie importantă pentru contrabalansarea efectelor negative ale procesului de ajustare structurală şi de restructurare a industriei generând alternative economice şi sociale, susţinând consolidarea clasei de mijloc". Totodată, se doreşte de către aceeaşi diriguitori introducerea de stimulente economice pentru ca IMM-urile să-şi îmbunătăţească în mod substanţial calitatea produselor şi a serviciilor. Şi unde se puteau regăsi aceste politici conjugate decât în raporturile fiscale dintre respectivele întreprinderi şi autorităţile competente. Să le enumerăm aidoma celebrului personaj al lui nenea Iancu, precizând că vom avea grijă să nu le omitem nicidecum să nu le repetăm. Aşadar, după ce a parcurs unele dintre "legile lui Murphy în Afaceri" pornind de la percepţia iniţială a ideii "Este imposibil, nu-mi irosi timpul", trecând prin etapa admiterii semientuziaste "Este posibil, dar numerică" şi atingând momentul extatic "Eu am spus întotdeauna că este o idee grozavă", proprietarul, afaceristul, dă piept cu marele său "prieten" fiscul. Acesta îi solicită nu sume, ci procente cu scopul vădit de a-l menţine în stare de normalitate mentală şi contributorie: 19,75% - cas angajator; 9,5% - cas angajat; 1% - şomaj angajat; 2,5 - şomaj angajator; 6,5% - fond sănătate angajat; 7,0% - fond sănătate angajator; 0,75% - fond concedii medicale şi boli profesionale; 0,75% comision cărţi de muncă; 16% - impozit pe venit din salari; 16% - impozit pe profit; 0,914% - fond accidente de muncă. Impozite şi taxe locale: impozit pe clădiri - 1,1% pentru clădirile reevaluate şi 11% pentru cele fără evaluare; impozit pe teren în funcţie de zonă: între 0,138 RON şi 0,594 RON/m2; taxă de firmă sau reclamă şi publicitate: 27,6% RON/m2/an; taxă auto în funcţie de tipul maşinii; autoturisme - 7,35% RON la fiecare 500 cm3; autocamioane 16,8% RON la fiecare 500 cm3; autobuze - 15,75% RON la fiecare 500 cm3; taxa hotelieră - 0,5% din valoarea încasărilor (pentru firmele de profil). Toate acestea se întâmplă într-un oraş oarecare din Moldova. În aceste condiţii, este justificat falimentul a peste 3500 de astfel de unităţi în 2005, iar alte câteva mii vor avea aceeaşi soartă din cauza "susţinerii guvernamentale", în 2006. Prin politica dusă în domeniu de cel mai performant guvern al ultimilor 15 ani, întreprinderile mijlocii devin tot mai mici, cele mici se transformă în microîntreprinderi, iar ultimele devin amintiri şi frustrări. Cât despre clasa de mijloc, aceasta aşteaptă ca guvernanţii să treacă clasa competenţei aflate pe acelaşi trend - mijlocie, mică micro... Vă mulţumesc.
|