Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ştefan Baban şi se pregăteşte domnul deputat Petru Movilă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, aveţi microfonul.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Eşecul industriei de apărare româneşti..."

Suntem ţară gazdă a summit-ului NATO şi considerăm pe drept un merit pe care l-am câştigat în cea mai mare parte prin starea de vasalitate pe care am afişat-o faţă de superputerile militare, şi nici într-un caz prin dotarea tehnică militară actuală.

Azi, în anul 2008, România se poate "mândri" cu o industrie de apărare care generează riscuri la adresa siguranţei naţionale, aşa că pentru un nivel internaţional nici nu poate exista termen de comparaţie. Războaiele politice interne, acutizate în ultimii 4 ani de guvernare "Să trăiţi bine" dăunează grav strategiei de siguranţă naţională, prin investiţii scumpe şi neinspirate, dezinteres total faţă de obiectivele speciale, legi anapoda emise contratimp, lipsa fondurilor necesare obţinerii licenţelor NATO, producţie de armament nemodernizat, personal îmbătrânit şi slab pregătit profesional etc.

Industria de apărare din România este, în acest moment, o industrie necalibrată pentru NATO în domeniul licenţelor şi omologărilor. La acestea se adaugă o productivitate scăzută, lipsa investiţiilor destinate modernizărilor tehnologice, imposibilitatea creşterii produselor din acest segment economic. Apoi, politicile haotice aplicate în acest domeniu de fiecare guvern nu au făcut altceva decât să decapitalizeze societăţile comerciale producătoare de armament şi muniţie, pentru că prin impunerea prin acte normative a unor obligaţii cum ar fi: cheltuieli mari pentru conservarea unor unităţi restructurate fără o fundamentare temeinică şi economică, costurile mari pentru importurile făcute, credite bancare solicitate şi aprobate pentru imposibila redresare a uzinelor militare. Cheltuielile foarte mari cu investiţiile începute cam cu 10-20 de ani în urmă şi nefinalizate nici în prezent nu au avut ca rezultat final decât dezastrul şi falimentarea industriei de apărare din România.

O altă situaţie bizară o reprezintă paza la depozitele militare strategice.

Deşi prevederile legale plasează aceste depozite sub administrarea Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale, ele au rămas în continuare în administrarea societăţilor comerciale afiliate la CN Romarm S.A., care prezintă un dezinteres total faţă de această situaţie, aşa cum prezintă şi faţă de problemele de mediu pe care le ridică conservarea acestor depozite, indiferenţa şi indolenţa punându-şi amprenta asupra cestei activităţi din sectorul de apărare a României.

România a fost îndatorată fără rost prin credite externe pentru modernizarea şi tehnologizarea industriei de apărare. Acum, după ani buni de irosire a miilor de euro, se cere sistarea prin acte normative a unor investiţii nefinalizate, care nu au avut şi nici nu au perspective de finalizare.

Cine răspunde pentru aceste prejudicii nu vom afla poate niciodată, pentru că mai ales din industria de apărare a României comisioanele pentru aşa-zisa modernizare şi capitalizare au fost mai importante decât înfăptuirea propriu-zisă a proceselor. Nu e de mirare că pe fronturile de luptă, militarii români mor sau sunt răniţi, în special pentru că dotarea tehnică a armatei noastre a rămas la nivelul anilor '80.

În concluzie, putem spune că la nivelul anului 2008, deşi România organizează în luna aprilie Summit-ul NATO, nu prezintă o abordare unitară a problematicii industriei de apărare, iar obiectivele strategiei de securitate naţională a ţării noastre nu se reflectă în mod corespunzător în legislaţia specifică domeniului. Singura întrebare care rămâne este: continuăm totuşi să fim furnizorii de "carne de tun" pentru fronturile de luptă din lume?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.