Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

O invit la microfon pe doamna deputat Leoninda Lari-Iorga şi rog să se pregătească doamna deputat Mirela Adomnicăi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În acest an, 2008, se împlinesc 90 de ani de la Marea Unire din 1918 a Basarabiei cu Patria Mamă. Evenimentele istorice care s-au perindat de atunci şi până astăzi sunt atât de multe, grele şi pline de vânzări şi trădări, încât am să-mi permit să le evoc în cel mai scurt timp cu putinţă. Însă, înainte de aceasta, trebuie neapărat să spun că acei 22 de ani de suflu în suflu cu Ţara Mamă i-au ajutat pe chinuiţii români basarabeni să ridice de sub jugul colonial rusesc, generaţii întregi de români adevăraţi, printre care şi părinţii noştri.

Ştim cu toţii că minunea convieţuirii Basarabiei cu Ţara Mamă a durat până la 28 iunie 1940, dată fatidică pentru România, când Rusia, (cu sprijinul Ucrainei şi al Germaniei), a năvălit mişeleşte peste România şi a rupt-o în bucăţi, smulgându-i din teritoriile strămoşeşti Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Astfel, într-un mod absolut tâlhăresc, a fost creată de urgenţă Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, pe 2 august 1940, apoi a urmat fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească şi actuala Republică Moldova.

Tot aşa, Ungaria şi Bulgaria, având precedentul Rusiei şi al Ucrainei, au pretins la nordul Transilvaniei, prima, şi la sudul Dobrogei Cadrilaterul, a doua.

Dar, să vedem cine i-a ajutat pe vecinii noştri hrăpăreţi în poftele lor nesăbuite de pământ românesc. Germania şi Italia, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Ei bine, mai înţelegem, Germania şi Rusia au legat acel Pact Molotov-Ribbentrop cu Actul adiţional încă în 1939. Şi aveau ceva de făcut. Şi ne erau duşmani înrăiţi, dar Italia, de aceeaşi sorginte latină, ce a avut cu noi, românii?

Să mergem, însă, mai departe. În urma Ultimatumului URSS, în urma Dictatului germano-italian, românilor le-a fost substituit orice drept la autodeterminare şi la crearea unor frontiere fireşti, viabile între agresaţi şi agresori. Aşa a început calvarul românilor basarabeni cu valuri de deportări, dar şi cu valuri de rezistenţă. Abia în 1989 s-au adunat mari energii spirituale, aş putea spune demiurgice, şi s-a produs Marea Mişcare de Eliberare şi de Reîntregire naţională. Victoriile obţinute le cunoaştem cu toţii, şi anume: limba română, limbă de stat, grafie latină, istoria românilor, însemnele naţionale. O întreagă falangă de patrioţi basarabeni a pătruns şi în Parlamentul URSS. Nu se mai vorbise vreodată pe faţă, direct în chiar sânul Imperiului Sovietic de rapturile teritoriale săvârşite de URSS contra României. Mi-am asumat această răspundere, am spus clar şi răspicat, nici Constituţia URSS, cea mai reacţionară, din 1936, nu admitea rupturile teritoriale, darămite fondarea unor state pe teritoriile cotropite precum a procedat URSS vizavi de România.

Dar am avut vreo susţinere, ne întrebăm, vreo luare de atitudine din Ţara Mamă? A piuit vreun politician sau vreun ziarist de necesitatea condamnării Pactului Molotov-Ribbentrop şi a consecinţelor sale? Nu se cunosc asemenea lucruri care ar ţine de vremea aceea grea, de neîndurat aproape.

Cunosc, însă, eu, cum am fost "răsplătită frumos" cu cele mai urâte cuvinte la venirea mea în Ţara Mamă după înăbuşirea Mişcării de Eliberare Naţională. Da, groaznică lovitură a primit Basarabia atunci, în 1991, când România a recunoscut un stat în stat, Republica Moldova. Şi eu am s-o repet, ori de câte ori va fi nevoie, adică avem de-a face cu aceeaşi RSS Moldovenească, atât că fără doi de S. Şi întrebarea mea sună aşa: ale cui interese le-a servit România în 1991? Ale sale sau ale Rusiei? Bineînţeles, ale Rusiei.

Ne aflăm în anul 2008, au trecut zeci de ani de luptă şi suferinţă şi la ce rezultate am ajuns? Că trebuie s-o luăm de la început în privinţa limbii române, a istoriei românilor, a însemnelor naţionale, a simplului drept la existenţă, ca români basarabeni?! Şi, toate acestea, din mila fraţilor noştri care ne-au dat, fără vreun război, pe mâna ruşilor, recunoscând în Parlamentul României independenţa Republicii Moldova, astfel dezintegrând o parte a ţării de întregul său. Dar, ia să vedem cum disociem noi treburile actuale?

Tot România, în 2008, şi tot în Parlamentul său, a votat pentru integritatea Serbiei. Nu am nimic împotrivă. Dar de ce n-a procedat la fel şi în privinţa Basarabiei? E clar ca bună ziua că uneori nişte creiere străine conduc braţul votului în Parlamentul României. Uitaţi-vă măcar şi la atitudinea neglijentă a Guvernului actual în legătură cu o dată marcantă în istoria tuturor românilor, nu numai a celor basarabeni - 90 de ani de la Marea Unire din 1918. La toate demersurile Asociaţiei Pro Basarabia, Pro Bucovina, nici o atenţie, nici un sprijin cât de mic pentru omagierile cuvenite acestei sărbători naţionale. Şi acum, când noi românii basarabeni nu ne mai facem iluzii în ce priveşte ajutorul din partea Ţării Mamă, o singură speranţă mai avem... Dat fiind faptul că, sub Dumnezeu, fiecare popor are Demiurgul său, care ne vede şi ne apără de sus, se va închega o mână de patrioţi români cu spirit de sacrificiu pentru ţară şi vor dispare o dată şi o dată hotarele strâmbe. Doar nu e cazul să aşteptăm să se împlinească o sută de ani de la Marea Unire!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Grupul dumneavoastră parlamentar şi-a consumat integral timpul alocat pentru declaraţii politice astăzi.