Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

Mai e vreun coleg? Nu mai este, atunci îngăduiţi-mi să-mi dau şi mie cuvântul să-mi citesc propria mea declaraţie politică.

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Îngăduiţi-mi să dau curs citirii unei declaraţii politice care se intitulează "Protecţia consumatorului în Uniunea Europeană, de la teorie la practică."

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După cum ştim, aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost propusă la Summit-ul de la Salonic din 2003 şi confirmată la Bruxelles pe 18 iunie 2004. Raportul de ţară privind progresele României din octombrie 2004 a afirmat de asemenea data de 1 ianuarie 2007 ca dată memorabilă pentru noi.

După semnarea Tratatului de aderare la 25 aprilie 2005, România a devenit stat în curs de aderare, obţinând statutul de observator activ la nivelul tuturor instituţiilor comunitare, fiind necesară asigurarea prezenţei reprezentanţilor români la nivelul instituţiilor europene şi al grupurilor de lucru ale acestora. Statutul de observator activ a permis României să îşi exprime punctul de vedere, fără drept de vot, în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar, putând astfel influenţa aceste decizii şi promovându-şi interesele naţionale în toate domeniile, inclusiv în cel al protecţiei consumatorului. Ca urmare a acestui act istoric, România a participat ca observator activ în toate instituţiile Uniunii Europene: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Grupurile de lucru ale Consiliului, Comitetele şi grupurile de lucru ale Comisiei Europene şi ale Comitetului Regiunilor.

După aderare, România a trecut de la statutul de observator activ la cel de membru cu drepturi depline. România a devenit a şaptea ţară din UE după numărul de locuitori. Limba română a devenit una dintre limbile oficiale ale Uniunii, mai precis a şaptea după numărul de vorbitori, în concurenţă strânsă cu limba neerlandeză, urmând ca oricare cetăţean al UE să se poată adresa instituţiilor europene în această limbă. Denumirea de "Uniune Europeană", în limba română, a primit statut oficial.

Am readus, pe scurt, în discuţie, aceste aspecte, nu pentru că vreunul dintre dumneavoastră nu le-ar cunoaşte, sau le-ar fi uitat cumva, ci pentru a sublinia un fapt concret. Din nefericire, la noi drumul de la teorie la practică este lung şi presărat cu fel de fel de obstacole. Mă refer acum în special la respectarea drepturilor consumatorilor români, în calitatea lor de cetăţeni ai Uniunii Europene. Protecţia consumatorilor constituie o politică de sine stătătoare la nivelul Comisiei Europene, fiind în strânsă legătură cu celelalte politici comunitare. Ea cuprinde în special reglementări legate de protecţia intereselor economice ale cetăţenilor consumatori.
Statele membre ale UE, deci şi România, trebuie să asigure funcţionarea sistemului de supraveghere a pieţei şi întărirea rolului asociaţiilor de consumatori. Această politică trebuie văzută ca o politică orizontală care vizează promovarea intereselor consumatorilor în cadrul pieţei interne. În plus, ea are efecte semnificative asupra altor politici ale Uniunii Europene, care includ norme referitoare la drepturile consumatorilor, precum politica agricolă comună, protecţia mediului, politica în domeniul transporturilor şi energiei. Cadrul general pentru finanţarea acţiunilor Comunităţii în sprijinul politicii consumatorului se referă la acţiunile comunitare ce au ca scop protejarea sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi acţiunile de informare şi de educare a cetăţenilor.
Obiectivele acestui program sunt următoarele: un nivel înalt comun de protecţie a consumatorilor; aplicarea efectivă a normelor privind protecţia consumatorilor; un nivel adecvat al implicării organizaţiilor consumatorilor în politicile UE.

Domeniile de acţiune specifice ale programului sunt:
protecţia sănătăţii şi securităţii consumatorilor privind serviciile şi produsele nealimentare; protecţia intereselor economice şi juridice ale consumatorilor; promovarea activităţilor de informare şi educare a consumatorilor; promovarea participării organizaţiilor de consumatori la programe la nivel european.

Obiectivul este creşterea încrederii consumatorilor şi, în acelaşi timp, simplificarea formalităţilor administrative care îngrădesc firmele producătoare în interiorul graniţelor naţionale, privând astfel consumatorii de o alegere mai vastă şi de oferte competitive. Stabilirea unui ansamblu de clauze contractuale standard pentru consumatori va permite o reducere semnificativă, de pană la 97%, a costurilor de conformare pentru comercianţii care desfăşoară activităţi la scara UE.

Directiva propusă consolidează protecţia existentă a consumatorilor în domenii esenţiale unde au fost depuse numeroase plângeri în ultimii ani, cum ar fi vânzarea sub presiune. Ea adaptează legislaţia la noile tehnologii şi metode de vânzare, de exemplu, comerţul mobil şi licitaţiile on-line. De o adaptare a legislaţiei are nevoie şi România şi în această direcţie ar trebui să se lucreze în perioada care urmează, punctual, cu mai multă seriozitate.

Vă mulţumesc.