Dezbateri parlamentare

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Am apreciat, chiar m-a bucurat faptul că domnul Remus Pricopie, Ministrul Educaţiei Naţionale, a ales Prahova pentru a marca, aşa cum se cuvine, începerea noului an şcolar.

Este un semn că eforturile autorităţilor locale au fost remarcate şi că legăturile judeţului meu cu autorităţile centrale au revenit la normalitate, după sincopele create de guvernele portocalii.

Dar, astăzi, la mai bine de o săptămână după ce ecourile vizitei s-au stins, după ce copiii au intrat în clase, profesorii şi-au scris cataloagele şi părinţii au participat, deja, la primele şedinţe, vă propun să vedem ce nu este în ordine, ce putem îndrepta.

Sigur, lista deficienţelor în domeniul educaţiei este foarte lungă şi foarte veche: de la şcoli pentru repararea cărora abia acum se fac licitaţii şi până la catedrele rămase neocupate, de la anchetele vechi, aflate încă în curs, pentru "şpagă la bac" şi până la cea nouă, de la Institutul de Marină din Constanţa, de la maidanezii care nu se dau prinşi din apropierea unor şcoli, la "dascălii" care nu au nicio legătură cu această profesie...

şi, din păcate, enumerarea ar putea continua.

Vinovaţii se ştiu. Şi pot spune că, în mod real, în sfârşit, se fac eforturi pentru rezolvarea acestor probleme, chiar dacă rezultatele nu se văd de azi pe mâine.

De aceea, prin demersul meu nu doresc decât să susţin intensificarea acţiunilor noastre comune şi să prezint, în special în atenţia Executivului, câteva nemulţumiri ale unor părinţi prahoveni, care mi s-au adresat în acest scop.

Aceştia se plâng de faptul că, prin existenţa manualelor alternative, apar cel puţin trei mari inconveniente:

1. Încălcarea principiului egalităţii de şanse: copiii din clasele din mediul urban, care provin din familii cu venituri mai mari, utilizează, de regulă, manuale, culegeri şi caiete speciale mai scumpe şi mai bune, prezentate mai atractiv, prin comparaţie cu copiii care provin din familii mai sărace, aşa cum sunt multe în colegiul meu, fapt care se simte la examene, în sensul că primii obţin, la eforturi egale, rezultate mai bune.
2. Utilizarea manualelor alternative naşte confuzii şi suspiciuni la evaluări. Deşi, aparent, toate variantele abordează aceleaşi tematici obligatorii, diferenţele se văd la formularea subiectelor şi, implicit, la rezolvarea lor.
3. Aşa cum ştiţi, alegerea anumitor manuale, culegeri şi caiete speciale se face, la nivelul unei clase, la recomandarea profesorilor/învăţătorilor. În aceste condiţii, deseori fără nicio vină, asupra opţiunii acestora planează suspiciunea unui anumit interes personal legat de comisioane, intermedieri, lipsa bonului fiscal etc., chestiuni care nu fac decât să afecteze gradul de credibilitate şi autoritate al educatorului.
4. În plus, în acest an, s-a produs o mare încurcătură cu manualele clasei I, în sensul că, netipărindu-se o nouă variantă, copiilor li s-au dat manuale vechi, care le repetă pe cele din clasa pregătitoare.

Nu sunt specialist în domeniu, aşa încât, dacă greşesc, sper să nu fiu foarte criticată. Dar nu pot să nu mă întreb, dacă în fiecare an părinţii, elevii şi chiar unii dintre profesori au aceste nemulţumiri, de ce nu schimbăm lucrurile?

Din câte îmi amintesc, manualele alternative au apărut cu ani în urmă, când sistemul privat de învăţământ aproape nu exista, ca o formă de... dezuniformizare a învăţământului românesc, considerat de unii ca fiind comunist, de alţii scolastic şi de foarte mulţi depăşit!

Acum, iată, pentru familiile care îşi permit, avem aici, în ţară, alternativa învăţământului privat, unde se pot recomanda ce enciclopedii de milioane doresc domnii profesori.

Dar ce ne opreşte să avem şi în şcoala din cel mai izolat cătun aceleaşi manuale, unice la nivel naţional pentru învăţământul obligatoriu, dar scrise deştept, prezentate atractiv, pe hârtie lucioasă, frumos colorate, care în tiraj foarte mare ar fi şi ieftine, deci accesibile oricărui copil, indiferent de condiţia lui socială?

Cât este de greu şi cât ne costă să organizăm un concurs cinstit pentru alegerea celui mai bun manual şi o licitaţie cinstită pentru tipărirea lui?

Iată o temă de gândire pentru noi, ca legislativ responsabil, dar şi pentru Guvern, căruia îi cer soluţii.