Dezbateri parlamentare

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Îmbunătăţirea sistemului educaţional în mediul rural pentru combaterea sărăciei"

Ţara noastră are o lungă istorie în ceea ce priveşte elaborarea de programe guvernamentale destinate categoriilor vulnerabile. Ca social-democrat, nu pot decât să salut iniţiativele, fie ele legislative sau guvernamentale, ce au ca scop ajutorarea şi integrarea în comunitate a copiilor, mai ales când vorbim despre cei care provin din medii rurale sau defavorizate.

Cu toate acestea, studii recente arată că România, alături de Bulgaria, se află pe primul loc în topul ţărilor europene în ceea ce priveşte riscul de sărăcie în rândul copiilor. Astfel, 52,2% dintre copii prezintă risc de sărăcie sau excluziune socială. În comparaţie, ţările nordice se află pe ultimele locuri ale acestui clasament, cu 12 până la 19% dintre copii care trăiesc în risc de sărăcie, iar în Grecia, Ungaria şi Letonia, procentul este de 35 până la 41%.

Cele mai îngrijorătoare aspecte pe care le reflectă aceste studii sunt legate de cauzele sărăciei. Astfel, constatăm că sărăcia este în strânsă legătură cu excluziunea socială şi lipsa accesului la servicii. Deloc surprinzător este faptul că sărăcia este invers proporţională cu nivelul de educaţie al familiilor copiilor care cresc în medii defavorizate. Astfel, în România, 87,1% dintre copiii ai căror părinţi au un nivel mai scăzut de educaţie sunt în risc de sărăcie, faţă de 14,6% dintre copiii cu părinţi cu un nivel mai ridicat de educaţie.

Este convingerea mea că Parlamentul României, alături de Executiv, societatea civilă şi experţi din toate domeniile au obligaţia să pornească o dezbatere serioasă cu privire la dezvoltarea învăţământului rural. Situaţia economică îmbucurătoare creează premisele dezvoltării unei strategii care să permită creşterea numărului de şcoli, stimularea cadrelor didactice din mediul rural, dar şi asigurarea tuturor condiţiilor pentru ca elevii de la ţară să îşi dorească să înveţe.

Dacă este ceva ce am învăţat din perioada crizei economice, este faptul că România nu îşi poate permite să nu investească în şcoli şi spitale, şi cu atât mai mult să le închidă. Avem nevoie de şcoli la sate, pentru că elevii de astăzi vor fi adulţii de mâine, care vor avea pe umeri o responsabilitate imensă, aceea de a continua dezvoltarea României.