Ion Călin
Ion Călin

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 2 martie 2010

  • Sumarul şedinţei
  • Stenograma completă
  • publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.26/2010
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 2 martie 2010

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.96 Ion Călin - despre "2010 - Anul european de luptă împotriva sărăciei";

Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta

 

Domnul Ion Călin:

"2010 - Anul European de luptă împotriva sărăciei"

Uniunea Europeană a stabilit ca anul 2010 să fie Anul European pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale, deoarece circa 80 de milioane de persoane, adică 16% din populaţie, trăiesc sub pragul de sărăcie.

Scopul Anului European este acela al reafirmării şi întăririi angajamentelor politice ale Uniunii Europene, pentru realizarea unui impact decisiv asupra eradicării sărăciei si acoperă cu prioritate patru obiective şi principii, astfel:

  • recunoaşterea drepturilor tuturor celor aflaţi în sărăcie sau excluziune socială de a trăi în demnitate şi de a face parte din societate;
  • responsabilitate şi participare, punând accent pe responsabilităţile colective, cât şi pe cele individuale, în lupta pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale;
  • coeziune, punând accent pe conştientizarea societăţii pentru eradicarea sărăciei şi a excluziunii sociale;
  • angajare şi acţiune concretă în vederea eradicării sărăciei şi a excluziunii sociale.

Cum găseşte România acest an declarat al luptei împotriva sărăciei, în comparaţie cu celelalte ţări membre ale Uniunii Europene?

Conform unui studiu Eurostat, pragul naţional de sărăcie este stabilit la 60% din salariul mediu. Oamenii care câştigă mai puţin de 60% sunt consideraţi săraci. Acest prag al sărăciei este unul relativ, cu variaţii destul de mari între statele membre de la 158 euro pe lună în România la 1375 euro pe lună în Luxemburg.

Rata riscului de sărăcie, în anul 2008, pentru persoanele care aveau un loc de muncă în Uniunea Europeană a fost cea mai ridicată în România, ajungând la un procent de 17%, în timp ce media în Uniunea Europeană era de numai 8%, iar în ceea ce privesc lipsurile materiale, 23% dintre români erau afectaţi de acest fenomen, faţă de o medie de 17% pe ansamblul Uniunii Europene.

În ţara noastră, categoria cu cel mai mare risc de intrare în sărăcie îl reprezintă persoanele cu vârsta de peste 65 de ani, unde rata riscului este de 26%, în timp ce în Uniunea Europeană rata medie este de 19%.

La nivelul anului 2008, jumătate din populaţia României nu beneficia de diverse bunuri materiale esenţiale, puţin sub nivelul înregistrat de Bulgaria, cu un procent de 51%. Această categorie de populaţie nu avea posibilitatea să facă faţă unor cheltuieli neaşteptate, să plătească un concediu de o săptămână, să ramburseze credite, nu avea posibilitatea să pună pe masă cel puţin un fel de mâncare cu carne la două zile, nu-şi putea menţine un climat de căldură adecvat în locuinţă, nu avea o maşină de spălat, un televizor color, un telefon sau un automobil.

Acestea sunt date comparative privind sărăcia din ţara noastră, dar ce propune Guvernul actual, în acest an, pentru combaterea efectivă a sărăciei?

În România, lansarea oficială a Anului European 2010 a avut loc în data de 19 februarie 2010, la Bucureşti, iar principalele acţiunile prevăzute a se realiza în România în acest an sunt:

"Olimpiada copiilor" - organizarea unui concurs de aptitudini (nu de cunoştinţe şcolare) pentru copiii/elevii din clasele de excelenţă care au vârsta de 10-14 ani, situaţie familială precară şi rezultate şcolare excepţionale.

"Jurnalistul actor social" - organizarea unui concurs pentru cel mai bun jurnalist de investigaţie socială.

Campania naţională de informare privind drepturile sociale - ce va consta în elaborarea de materiale informaţionale sub forma unei "Colecţii privind drepturile sociale". Se vor elabora broşuri ce conţin informaţii privind accesul la prestaţiile ce au impact asupra reducerii sărăciei (ex: venitul minim garantat, alocaţiile familiale etc.).

Deci, într-o ţară unde nu există clasă de mijloc, ci doar clasa celor săraci şi clasa celor bogaţi, iar 7 regiuni româneşti se află sub pragul din media europeană în privinţa puterii de cumpărare, Guvernul Boc alocă cel puţin 18 milioane de euro pentru activităţi naţionale şi locale privind combaterea sărăciei şi excluziunea socială.

Oare la concursuri vor participa copiii cărora ministrul Mihai Şeitan le propunea o diferenţiere a alocaţiilor de stat în funcţie de veniturile familiei sau cei cărora li s-au comasat şcolile şi sunt nevoiţi să se deplaseze kilometri pentru a ajunge într-o sală de clasă cu până la 40 de colegi, sau ai căror părinţi au devenit şomeri în această perioadă?

Broşurile tipărite sunt pentru cei care nu au niciun venit, pentru pensionarii a căror pensie, ca orice venit, ministrul Sebastian Vlădescu doreşte să le-o impoziteze sau pentru tinerii care termină o instituţie de învăţământ şi nu au unde să se angajeze?

Dacă majoritatea populaţiei se află în pragul sărăciei şi pentru aceştia se propun concursuri şi broşuri tipărite, salariile angajaţilor din top management sunt de zece ori mai mari decât cele ale muncitorilor şi ale salariaţilor cu funcţii administrative, iar România se află în primele zece ţări din lume şi pe locul întâi în Europa în ceea ce priveşte puterea de cumpărare a managerilor, ce să spunem de faptul că Banca Naţională a României îşi cumpără 12 maşini de lux cu 1.000.000 de euro, Agenţia Naţională pentru locuinţe îşi cumpără două maşini de 62.000 de euro fiecare, iar angajaţii Loteriei Naţionale primesc tichete cadou de 6,28 milioane de lei, ca să nu mai amintesc de risipa care se face în companiile naţionale din subordinea ministerelor?

Poate că în anul combaterii sărăciei şi excluziunii sociale şi acest Guvern să dea dovadă de mai multă înţelepciune şi solidaritate, să împartă puţinele rezerve financiare pe care le are către categoriile sociale care au nevoie, pentru ca nimeni să nu fie uitat, să nu fie abandonat, indiferent unde locuieşte, la sat sau la oraş.